Sunt scoase la licitatie toate activele societatii, aflate pe o suprafata de 25 ha, atat cat masoara in intindere santierul naval. Pretul de pornire al pachetului licitat este de 14 milioane USD, fara a include TVA, iar modul de desfasurare al licitatiei este cel clasic, cu strigare. Lista activelor este extrem de mare. De la hale de constructie de nave, la echipamente navale si instalatii de lansare la apa, totul este de vanzare. Scenariul lichidarii SNG este unul clasic.
La sfarsitul lunii octombrie a anului trecut, marile cotidiene includeau in paginile lor economice stirea conform careia concernul sud-coreean Daewoo ar fi interesat de Santierul Naval Giurgiu (SNG) in vederea unei colaborari. Colaborarea viza realizarea unei sectii de producere corpuri barje. Informatia aparuta atunci a fost, din pacate, cantecul de lebada al unui mastodont care, nu peste mult timp, avea sa-si inchida definitiv portile. Conditiile puse de coreeni – reesalonarea celor peste 100 miliarde lei, cat reprezentau datoriile santierului la Banca Comerciala Romana, si clarificarea situatiei juridice a terenului pe care acesta este construit – au constituit , din diferite motive, obiective mult prea greu de indeplinit de catre societatea giurgiuveana.
Dupa retragerea Daewoo din afacere, scenariul desfasurarii evenimentelor a fost unul previzibil. La mijlocul lunii noiembrie, cei 600 de salariati ai SNG au blocat din nou drumul national nr. 5, dupa ce, cu cateva saptamani inainte, blocasera drumul spre feribotul care face legatura cu Bulgaria si soseaua de centura a orasului . Nemultumirile lor vizau intarzierea privatizarii santierului si neacordarea unui credit de 5,5 miliarde din fondul special al Guvernului, credit cu care, in opinia lor, ar fi putut termina cele doua nave aflate in lucru si ar fi putut obtine alte comenzi. Fara comenzi si fara finantari, la 15 ianuarie 1999, conducerea SNG inregistreaza la tribunal cererea de incepere a procedurii de faliment.