Semnificația Săptămânii luminate
În tradiția creștin-ortodoxă, Săptămâna Luminată marchează evenimentul central al credinței creștine: învierea lui Isus Hristos.
Paștele este sărbătoarea centrală a creștinismului, iar prima săptămână de după acesta este momentul în care credincioșii sărbătoresc și se bucură de acest eveniment esențial, văzut ca sursa speranței și a vieții veșnice pentru cei credincioși. Această perioadă este considerată un timp de regenerare spirituală și consolidare a credinței în învierea lui Hristos.
După Învierea Domnului Iisus Hristos, începe Săptămâna Luminată. Aceasta se încheie o săptămână mai târziu, în Duminica Tomii, dedicată Sfântului Apostol Toma. Pentru ortodocși, această săptămână marchează debutul unei perioade de sărbătoare care culminează la cincizeci de zile de la Paște, la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).
În tradiția creștin-ortodoxă, Săptămâna Luminată este o etapă liturgică semnificativă, încărcată de bucurie și solemnitate, simbolizând învierea lui Iisus Hristos. Este timpul în care credincioșii celebrează și se înălțează în triumful lui Hristos asupra morții și păcatului. În această perioadă, se oficiază multiple slujbe religioase. Credincioșii participă activ la rugăciuni, liturghii și alte manifestări spirituale, aducând astfel omagiu sărbătorii Paștelui.
Această săptămână este văzută ca un moment de exuberanță și lumină, marcând debutul unei noi vieți în Hristos și în rândul credincioșilor. După zilele lungi de post și rugăciune, aceste zile după Înviere reprezintă o răsplată pentru căutarea lumii divine și o reafirmare a credinței în prezența lui Dumnezeu.
Potrivit cărților sfinte, „Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure şi să prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută: că a înviat Hristos, veselia cea veşnică”. Este momentul unui nou început, al împărăției veșnice.
Tradiții și obiceiuri în Săptămâna Luminată
În Săptămâna Luminată, tradițiile și obiceiurile sunt diverse în funcție de culturile și comunitățile ortodoxe. Însă există câteva practici comune îndelung respectate. În credința populară, se spune că odată cu Învierea Domnului Iisus Hristos, porțile Raiului se deschid pentru sufletele păcătoșilor ce erau captive în Iad, începând de la Adam și până la a doua venire a Mântuitorului.
Aceste porți rămân deschise până în Duminica Tomii. Săptămâna Luminată este caracterizată de lumină, iar prima slujbă a săptămânii începe cu chemarea: „Veniți de luați lumină”. Hristos este descris ca ieșind din mormânt înconjurat de lumina sfântă a divinității Sale.
Din Noaptea învierii și până la Înalțarea Domnului, în Biserică se cântă „Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”.
Tradiții și obiceiuri în a doua zi de Paște
Timp sute de ani, în Lunea Luminată, a doua zi de Paște, s-au respectat numeroase tradiții. Acestea marchează debutul unei perioade în care se crede că porțile Raiului și ale iertării sunt deschise.
Potrivit tradiției, în această zi, finii își fac vizite la nași, aducând cu ei colaci, pască și ouă roșii, în timp ce copiii merg la părinți. De asemenea, în atmosfera sărbătorii, feciorii se îndreaptă către fete pentru a le stropi cu apă proaspătă din fântână sau cu parfum, cu speranța ca acestea să fie frumoase tot anul. În a doua zi de Paști, bisericile găzduiesc aceeași slujbă ca și în noaptea Învierii, inclusiv Sfânta Liturghie.
Preoții poartă veșminte albe. Iar în timpul ceremoniilor, țin în mână aceeași lumânare aprinsă cu care au împărțit Lumina în noaptea Paștelui. În această săptămână, totul este sub semnul Luminii, simbol al învierii lui Hristos. Salutul tradițional a fost înlocuit încă de ieri cu o declarație de credință: „Hristos a Înviat!” – „Adevărat a Înviat!”.
