Niște cetățeni deștepți au dat lovitura, pe sfârșit de an, la Campionatul de fonduri europene, asigurându-și contracte grase în cadrul POSDRU. În urmă cu o săptămână, s-au afişat câştigătorii unor competiții – adică Cereri de Propuneri de Proiecte (CPP) – declanșate la începutul verii. Rezultatele sunt spectaculoase. Deși concurența a fost intensă, pe unele CPP-uri depunându-se sute de proiecte, practic, câteva firme și-au adjudecat partea leului. Pe CPP 141 (Regiunea Nord-Vest), firma SC SIAB Development SRL a câștigat nu mai puțin de patru proiecte (un sfert din total), identice ca buget şi cu acelaşi punctaj, deci copy-paste probabil atât la formulare, cât și la evaluare. Oare cum poate o firmă cu 6 angajați, care anul trecut a avut o cifră de afaceri de un milion de lei, să asigure derularea unor proiecte de aproape 8 mil. lei?! Pe CPP 130 (Regiunea Sud-Vest Oltenia), granturile s-au împărțit între câțiva abonați, tot cu proiecte copy-paste. Asociația pentru Dezvoltare și Promovare Socio-Economică Catalactica, o altă abonată a fondurilor europene, are 5 proiecte câștigate pe patru domenii diferite. Despre performanța acestei asociații s-a mai scris. Proprietarii, familia Cace, au avut în derulare mai multe proiecte în zona Teleorman, dar despre efecte nu se ştie nimic.
Asociația React e o altă câștigă­toare. Conform tradiției. A devenit celebră prin proiectul „Fabrica de bine“. A fost cel mai scump bine făcut vreodată: 18 milioane lei, din care asistenţa financiară nerambursabilă – 16,7 milioane lei, bani cu care s-au creat doar 150 de noi locuri de muncă pentru persoane vulnerabile social. Exemplele continuă. Vă simțiți complexați? Vreţi să aflați cum acești cetățeni ajung să manevreze atât de bine mingea cu bani pe euromaidanul subvențiilor? Nu știu: poate sunt foarte capabili; sau poate au capturat statul – mai pe românește, au pus în practică celebra formulă de joc „Noi centrăm, noi dăm cu capul“. O căutare rapidă pe google arată că suspiciunile sunt justificate și poate ar trebui cercetate mai serios de cineva plătit să se ocupe cu asta. O parte din firmele specializate pe câștigarea de bani europeni sunt conduse de politicieni sau de nomenclatura locală și au fost implicate în diverse scandaluri.
Dincolo de detaliile picante ale acestor afaceri, câteva întrebări politically correct pot fi ridicate în speranța că cineva le va și răspunde:
1. Conflictul de interese rămâne combătut prin declarații pe propria răspundere sau prin măsuri active?
2. Dacă ne propunem să atragem mai mulți bani europeni și să îi și cheltuim fără să fim trași de urechi de la Bruxelles, atunci strategia cea mai potrivită e să încurajăm cartelizarea pieței sau menținerea unui climat concurențial?
3. Veghează cineva la depunerile de proiecte copy-paste?
4. Dacă tot sunt pe banii contribuabililor, atunci de ce păstrăm proiectele la secret? De ce nu se publică, împreună cu grilele de evaluare, ca să vadă tot poporul… „modelele de bune practici“? Putem trage însă și concluzii incorecte politic, dar nu mai puțin serioase.
De pildă, concluzia că fondurile europene reprezintă un imens mecanism de redistribuit avuție care, precum orice instituție publică, tinde să devină vânatul preferat al căutătorilor de profituri facile.

Bogdan Glăvan, profesor de economie și deţinătorul blogului www.logec.ro
Acest articol a apărut în ediţia print numărul 51 a revistei Capital din săptămâna 23 – 29 decembrie 2013