Anterior, CDC susținea că majoritatea infectărilor are avut loc prin „contact strâns, nu prin transmiterea aeriană”, generând o anumită îngrijorare în rândul comunității științifice. Aceasta avertizase încă de la început că dovezile indică o amenințare a transmiterii virusului pe calea aerului.
OMS a acţionat lent în lupta contra COVID-19
În iulie 2020, 230 de oameni de știință din 30 de țări au publicat o lucrare care încerca să convingă OMS să acorde mai multă atenție transmiterii SARS-CoV-2 pe calea aerului.
Oamenii de știință afirmau că transmiterea particulelor virale aerosolizate, mult mai mici decât picăturile respiratorii mari și care pot rămâne în aer mai mult timp, poate fi mai frecventă.
La începutul epidemiei comunitatea științifică credea că Sars-Cov-2 era prezent în picături mari, mai mari de 5 microni (aproximativ o zecime din diametrul unui fir de păr). Acestea, mai grele decât aerul, cad la câțiva metri de persoana infectată.
Cum se transmite, de fapt, COVID-19?
CDC spune acum că ghidurile actualizate reflectă „cunoștințele actuale despre transmiterea SARS-CoV-2 ”. Astfel, precizează CDC, modurile de transmitere includ „depunerea virusului pe membranele mucoase expuse”, precum și prin „atingerea membranelor mucoase cu mâinile murdare contaminate cu virus”.
De aceea, recomandările privind îmbunătățirea ventilației și evitarea supraaglomerarii în spațiile limitate trebuie în continuare respectate, susține CDC.
