Presa a scris recent despre comuna Ciugud din Alba, unde mai toate drumurile (chiar şi cele agricole) au fost asfaltate, localnicii au acces la reţele de apă sau gaze naturale, energia pentru iluminatul public este produsă local de o centrală eoliană, pe străzi au fost montate camere de supraveghere, au fost construite piste de bicicletă şi înfiinţate hotspoturi de Internet wireless. Iar Ciugudul este departe de a fi singura zonă rurală din România unde condiţiile de viaţă sunt demne de mileniul al treilea.
De altfel, datele Institutului Naţional de Statistică arată fără putinţă de tăgadă că satul românesc începe să prindă din urmă oraşul. Astfel, dacă în anul 2000 existau 1.355 de comune cu reţele de distribuţie a apei, în 2014 numărul lor urcase la 2.130 (respectiv trei sferturi din total). În acelaşi timp, lungimea conductelor de apă de la ţară ajunsese de la 10.000 km în 1990 la 46.000 km în 2014 (în cei 25 de ani scurşi din 1989, în mediul urban reţelele de apă au crescut de la 18.000 km la 28.000 km). Şi numărul localităţilor rurale cu reţele de canalizare a crescut semnificativ, de la 375 în 2000 la 760 în 2014. Asta în timp ce reţelele de gaze naturale au ajuns în 2014 în 661 de comune (faţă de 373 în 2000).
Din păcate, locuinţele rurale cu baie şi/sau toaletă sunt încă în minoritate. Singurul lucru bun este tendinţa de creştere accentuată în acest domeniu. Dacă în 2007 doar 20% din casele de la ţară aveau baie sau duş şi doar 16% aveau grup sanitar în interior, în 2014 proporţia lor ajunsese la 37%, respectiv 34%. Spre comparaţie, în acelaşi an peste 91% din locuinţele din urban deţineau respectivele dotări.
Avantaje rurale
Există, însă, capitole la care sătenii le dau clasă orăşenilor. Astfel, în 2014, 98% din ei locuiau în case individuale separate sau semi-separate, faţă de 28% din cei din mediul urban, unde aproape 72% din populaţie locuieşte în apartamente la bloc. În plus, la ţară 67% din locuinţe au cel puţin trei camere, faţă de numai 43% la oraş (57% din populaţia din mediul urban stă în garsoniere sau apartamente/case cu două camere). Ce-i drept, doar 11% din locuinţele din urban au diverse probleme, faţă de 22% din cele din rural (cel mai des întâlnite neajunsuri fiind tocăria şi podelele deteriorate, igrasia şi infiltraţiile prin acoperiş sau pereţi).
Totuşi, la ţară doar 12% din locuitori se plâng de zgomotul produs de trafic (faţă de 25% în urban), 1% sunt nemulţumiţi de zgomotul industrial sau comercial (faţă de 9%), 8% de poluarea aerului (faţă de 22%) şi 10% de riscul unor incidente (furturi, agresiuni etc.), comparativ cu 17% la oraş.
Banul la oraş trage
Un capitol la care urbanul şi ruralul tind să devină egale este cel al ocupării forţei de muncă. Astfel, rata de activitate a populaţiei între 15 şi 64 de ani a coborât în ultimele două decenii de la 75% la 69% la sate şi a rămas constantă (67%) la oraşe. În acelaşi timp, rata de ocupare a populaţiei active s-a redus în rural de la 72% în 1996 la 64% în 2015, în timp ce în urban a crescut uşor (de la 61% la 62,5%). Tendinţa de egalare s-a manifestat şi la nivelul ratei şomajului: la sate aceasta a urcat în 20 de ani de la 4,1% la 6,4% în timp ce la oraşe a coborât de la 9,1% la 6,7%.
Totuşi, veniturile sunt, în continuare, semnificativ mai mici la ţară (1.856 de lei lunar pe gospodărie în trimestrul al treilea al anului trecut, faţă de 2.862 de lei în urban). Asta explică de ce doar 71% din familiile de la ţară îşi permit cel puţin un fel de mâncare din carne sau peşte o dată la două zile (faţă de 81% din cele de la oraş) sau de ce numai 18% din ele îşi permit o săptămână de vacanţă (faţă de 38% în mediul urban). Totuşi, doar 5% din gospodăriile de la ţară aveau în 2014 credite (faţă de 13% din cele de la oraş), ceea ce echivalează cu o mai mare independenţă financiară.
Internetul pe uliţă
Din unele puncte de vedere, satul este încă mult în urma oraşului, însă recuperează rapid: 70% din gospodăriile de la ţară aveau maşină de spălat în 2014 (faţă de 95% în urban). Totuşi, în 2007, proporţia era de doar 46%. 28% aveau autoturism, comparativ cu 44% în urban, iar 35% computer, faţă de 63% la oraş. Însă în urmă cu şapte ani doar 16% din ţărani aveau maşini şi doar 11% calculatoare. Date şi mai recente arată că 48% din casele mediul rural aveau acces la Internet în 2015 (faţă de 72% la oraş, dar totuşi în creştere de patru ori faţă de nivelul de 12% atins 2007).
Şi din punct de vedere al accesului la sistemul sanitar lucrurile par să se fi schimbat în bine: în 2014, doar 13% din locuitorii de la ţară spun că nu au putut consulta un medic specialist (faţă de 10% la oraş şi comparativ cu 18% în 2007) şi numai 12% spun că nu au putut consulta un stomatolog (faţă de 10% la oraş şi 20% în urmă cu şapte ani).
