Un sat uitat de lume în inima României mai are din păcate doar cinci locuitori. În întreaga regiune mai locuiesc doar câteva sute de oameni, de zece ori mai puțini decât la mijlocul secolului al XX-lea.
Cătunul Străuți din Hunedoara, pierdut în inima Munților Apuseni, pare să fie prins într-o vreme de mult uitată. Cu doar 4-5 locuitori rămași, această așezare izolată, cândva vibrantă, este acum o umbră a ceea ce a fost odată. Cu toate acestea, casele sale vechi de secole, construite din lemn și paie, rămân mărturii tăcute.
Satul uitat de lume din Hunedoara
Pe vremuri, Străuți era un sat activ, cu peste 30 de gospodării și oameni mândri de casele lor tradiționale. Astăzi, unele dintre aceste case au rămas în picioare, însă au fost abandonate de ani de zile și sunt adesea doar un decor pentru călătorii curioși, care vin să descopere farmecul uitat al acestui loc.
Valeria, o bătrână în vârstă de 85 de ani, locuiește în una dintre aceste case păstrate cu grijă, care în trecut a fost chiar școală pentru copiii satului. Cu toate că timpul a lăsat urme adânci asupra casei, Valeria continuă să își păstreze locuința și să aibă grijă de ea.
Casele vechi sunt acum lăsate în paragină, iar unele au fost cumpărate de familii din orașele mari, care le-au transformat în locuințe de vacanță.
„Unele case vechi din cătunul Străuți din Hunedoara, acum asimilat satului Grohot, au fost cumpărate de familii din București. Pot fi văzute, chiar dacă degradate, pe dealurile din jurul bisericii. Oamenii au spus că le vor recondiționa, pentru că vor să rămână satul rustic”, spune Mărioara, fiica Valeriei, una dintre puținele localnice din așezarea din munți, transmite Adevărul.
Biserica de lemn din sat, datând din 1866, este și ea lăsată în paragină, deși odată a fost centrul vieții spirituale și sociale a comunității. Edificiul are hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, scrie preotul Florin Dobrei, în volumul „Bisericile ortodoxe hunedorene”.
„Edificiul, acoperit integral cu tablă, a fost supus în anul 1937 unei ample reparaţii, suprafaţa interioară si exterioară a pereţilor fiind tencuită, iar şiţa clasică înlocuită cu tablă. Zestrea picturală a bisericii se rezumă doar la registrul împărătesc al tâmplei (executat în secolul al XIX-lea, într-o manieră populară, de un autor rămas necunoscut) şi la câteva icoane pe sticlă, de vechimi diferite. Anterior, obştea locală fusese deservită liturgic de o altă bisericuţă din bârne, mistuită de flăcări în martie 1849. Harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) îi atestă existenţa”, arăta preotul hunedorean.
Populația din regiune s-a redus considerabil de-a lungul anilor
Acest declin nu este singular pentru satul Străuți. Satele învecinate, precum Tomnatec și Grohot, au suferit aceeași soartă. Depopularea este un fenomen comun în această regiune rurală din Munții Apuseni, dar frumusețea naturală a locurilor continuă să încânte și să inspire.
În Bulzeștii de Sus din Hunedoara, comuna de care aparțin cele trei sate, au rămas mai puțin de 300 de oameni, de zece ori mai puțini decât la mijlocul secolului al XX-lea.
Cei mai mulți dintre săteni trăiesc în satele Bulzeștii de Sus și Bulzeștii de Jos, la poalele „Bulzului”, un munte cu formă proeminentă ce își înalță creasta de stânci, împodobită cu o pădure de lilieci sălbatici, deasupra celorlalte culmi ale Apusenilor. Sunt, însă, mai ales vârstnici, care resimt izolarea în care trăiesc, mai scrie sursa citată.