Firijba – Povestea unui sat parcă desprins din alte vremuri

Într-un colț liniștit al României, departe de tumultul orașelor și agitația cotidiană, există un loc cu totul aparte. Firijba, un cătun din comuna Popești, județul Vâlcea, pare să fie o veritabilă fereastră către trecut, păstrând nealterat farmecul unei lumi de mult apuse. Ascuns între dealuri împădurite și cărări greu de străbătut, acest sat micuț poartă cu el povești care se întorc până în vremurile dacilor, potrivit cancan.ro

O istorie veche, ascunsă în tăcerea munților

Istoricii susțin că Firijba ar fi fost locuită încă din perioada dacică, deși prima mențiune oficială a așezării apare abia în anul 1850. Atunci, satul figura în documente cu o populație de aproximativ 100 de suflete. De-a lungul timpului, comunitatea a cunoscut mici schimbări, ajungând, în jurul anului 1900, la 150 de locuitori. Atunci, sătenii au construit o școală și o biserică, simboluri ale unei comunități unite și harnice. Din păcate, astăzi, ambele clădiri sunt abandonate, iar Firijba numără doar 11 familii, care locuiesc în cele 32 de case rămase.

Un loc unde timpul stă pe loc

Firijba nu este doar un sat, ci un mod de viață. Înconjurată de păduri dese și accesibilă pe drumuri dificile, mai ales iarna, această așezare a devenit o oază de liniște pentru cei care îndrăznesc să o viziteze. Cei care ajung acolo descriu experiența ca pe o întoarcere în timp, în vremuri în care tehnologia nu dicta ritmul vieții, iar natura era principalul aliat al omului.

Bătrânii – sufletul satului

În prezent, Firijba este locuită aproape exclusiv de persoane în vârstă, majoritatea trecând de 80 de ani. Cu toate acestea, bătrânii care trăiesc aici emană o vitalitate și o bucurie de viață impresionante. Ei au rămas fideli tradițiilor și unui stil de viață simplu, departe de confortul modern.

Tanti Dina, o localnică în vârstă de 91 de ani, povestește cu umor despre longevitatea comunității:

„Suntem numai babe. Toate avem peste 90 de ani. Da, ar fi o idee să ne ţină Dumnezeu încă pe atât, dar sănătoase ca acum.”

Cu toate greutățile, locuitorii nu se plâng. Organizarea comunității mici le permite să își păstreze autonomia:

„Ne este bine aici, nu ne plângem de nimic. Am reuşit să aranjăm cu un şofer să vină cu maşina să ne aducă pâine. Când avem nevoie de ceva, mergem pe jos până jos în sat, la târg. Mai luăm de acolo una, alta.”

Firijba – un simbol al rezistenței și al simplității

Firijba rămâne o poveste vie despre cum se poate trăi frumos în mijlocul naturii, fără a lăsa trecerea timpului să afecteze esența unei comunități. Deși mic și izolat, acest cătun fascinează prin autenticitatea și istoria sa, fiind o adevărată comoară culturală a României.