Ca să ne convingem că e așa, să ne gândim ce poate fi – și a început pe alocuri să fie – satul românesc. În primul rând, nu e numai agricultură, ci și o destinație de relocare, din motive de calitate a vieții mai bună și costuri mai mici. Să ne referim întâi la zonele metropolitane din jurul marilor orașe, care au început să crească. Eu locuiesc în Rotbav, care se află la 20 de minute cu mașina de Brașov, și sunt departe de a fi izolat sau lipsit de cele necesare. Știm cu toții cum cresc localitățile din Ilfov în jurul Bucureștiului sau că lângă Cluj, în comuna Florești, se află „dormitorul” acestei localități. Populația acestei comune a crescut de câteva ori în ultimii 20 de ani.

Avantajele de felul aerului curat sau al unei case „pe pământ” sunt evidente pentru toată lumea. Ceea ce se știe mai puțin e însă că relocarea la sat vine cu finanțări din fonduri europene, trecute cu vederea de mulți, dar despre care veți vedea că au avut un mare număr de beneficiari până acum.

Cât costă să te relochezi și ce obții de acești bani

Să considerăm că prețul unui apartament din București sau Brașov este de 70.000 de euro. Ce obții de acești bani dacă te muți la sat? În comunele din apropierea marilor orașe prețurile nu mai sunt atât de mici. Să zicem că puteți cumpăra o casă solidă și spațioasă cu 50.000 de euro, iar restul de 20.000 îi puteți cheltui pe îmbunătățiri. În linii mari, casa Dvs. va fi mai spațioasă, mai confortabilă și mai bine dotată – de la încălzire la apă – decât un apartament oarecare. Și mai mult: în acești bani veți avea o grădină și o curte de aproximativ 1.600 de metri – cam asta e dimensiunea proprietăților în zona din jurul Brașovului, de patru ori mai mult decât un lot de casă într-o arie rezidențială la modă.

E mult mai tentant să-ți crești copiii și să îți petreci izolarea dictată de pandemie într-un astfel de loc, decât în 60 de metri pătrați, la bloc.

Din nou, e vorba de estimări, dar vă asigur că ele sunt reale, fiindcă una din activitățile mele în organizații neguvernamentale s-au redus în ultimă instanță la a întocmi liste de proprietăți rurale și să a face advocacy pentru relocare. Iar surpriza vine de-abia acum. Dacă vă gândiți că bugetul pentru o locuință e totuși similar la oraș sau în mediul rural, aflați că la sat acești bani pot veni nu de la bănci și din resursele proprii, ci de la Uniunea Europeană. Nu voi intra în detalii foarte tehnice, dar voi spune că unul din fundamentele UE este Politica Agriculturală Comună (PAC), care include surse de finanțare din ce în ce mai mari în ultimele exerciții financiare. Programele PAC ajung în România, în ultimă instanță, prin Agenția de Finanțare a Investițiilor, iar sume ca acelea menționate se referă la finanțările disponibile din aceste fonduri. Iar aceste fonduri nu sunt o realitate îndepărtată sau inaccesibilă: în exercițiul financiar 2014-2020, România a beneficiat deja de el.

Și atunci, avem chiar de toate la sat? Ce ne mai trebuie?

E adevărat că nu – și tocmai de aceea am decis să intru în politică. Alți bani europeni – ca aceia pentru reîmpădurire, de exemplu – nu s-au cheltuit în aceeași măsură. Un alt program UE, care încuraja revenirea tinerilor din diaspora în România, la sat, a pus la dispoziție 20 de milioane de euro, din care numai 360.000 de euro au fost accesați de nouă beneficiari. Cu cât te depărtezi de marile orașe, în satele românești există mai puțin infrastructură, servicii, drumuri practicabile. Există însă două tendințe globale ineluctabile, din care România nu se poate sustrage. Prima e fuga de poluarea, aglomerația și celelalte dezavantaje ale marilor orașe și a doua, preocuparea – la nivel de UE și alte instituții globale – pentru sustenabilitate, care include o agricultură modernă, sănătoasă, specifică și smart (prin intermediul dispozitivelor conectate). Simptome ale acestor tendințe există și în România, chiar dacă tindem să le trecem cu vederea. Ne putem gândi la un exemplu ca Viscri, zonă în care un număr de orășeni s-au relocat mai degrabă conform filozofiei de downshifting (reducere a costurilor și a stresului urban), dar au sfârșit prin a deveni antreprenori rurali, productivi pentru întreaga comunitate. În al doilea rând, să ne aruncăm privirea pe o comunitate ca Mutatlatara.ro, inițiată de un român revenit din Marea Britanie, care a strâns până acum peste 100.000 de membri.

Iar motivul pentru care m-am implicat în politică e tocmai acela că astfel de tendințe și mutații sociale trebuie să își găsească o expresie la nivel administrativ și statal. Nu am spațiul, aici, de a enumera toate soluțiile pe care le-am identificat, vă invit să le citiți pe Georgecatean.ro. Voi menționa doar trei lucruri:

1. Centre pentru dezvoltare rurală. Pe de o parte, acestea vor oferi servicii integrate către fermieri și antreprenori, fie că vorbim despre zona de fiscalitate, contabilitate, juridic, marketing, toate la pachet, pentru ca lumea să se ducă într-un singur loc și să nu mai fie nevoită să-și bată mințile cu cine ar putea ajuta. Pe de altă parte, vor avea și servicii de facilitare în mutarea la sat.

2. Internetul în fiecare sat. Există un buget european pentru pregătirea întregii infrastructuri. Nu mă refer la oferte electorale de genul „Wi-Fi gratuit în parcuri”, ci la infrastructura propriu-zisă, fiindcă telemunca indusă de pandemie nu va dispărea, iar un Internet prin fibră sau prin satelit oferă premisele unei dezvoltări accelerate în mediul rural.

3. Sate frumoase. Sună visător, dar fie și numai sutele de turiști care vin anual în satele din zona Brașovului arată că e vorba de o idee cu potențial economic și politic. Aspectul politic se concretizează în parteneriate între autorități și comunitățile diverse atât cultural, cât și etnic, din zonele cu potențial turistic. Dacă e să gândim strategic, totul trebuie să pornească de la protejarea caselor tradiționale. Aceasta se poate realiza prin formarea și consilierea proprietarilor, în primul rând în problema restaurărilor. Programul politic al USR PLUS include sprijinul financiar pentru astfel de operațiuni, în condițiile resperctării unor criterii estetice și istorice.

În concluzie, sper că v-am convins că satul românesc nu mai este o capsulă a timpului rămasă în secolul trecut. Următorul exercițiu financiar al Uniunii Europene, așa-numitul Multianual Financial Framework, pentru 2021-2027 (numit și bugetul UE), include fonduri și mai substanțiale, care merg până la 100 de mii de euro pe proiect, fără limită superioară de vârstă. Personal, mă consider orice altceva decât un visător – dar tocmai de aceea cred că este necesar să militez pentru o gamă de oportunități uriașă, pe care tindem să le neglijăm.

Acest material a fost comandat de Partidul Libertate, Unitate și Solidaritate (parte a alianței electorale „Alianța USR PLUS”) și realizat de operatorul economic Editura Evenimentul zilei și Capital. Cod Unic de Identificare: 11200033.