Steen Jacobsen, economistul-şef al Saxo Bank ne explică modul în care trebuie să percepem şi să înţelegem victoria lui Donald Trump. "Schimbarea vine când e necesară, nu când o cauţi", e de parere Steen, care prognozase victoria republicanului încă din lun martie anul acesta, într-o analiză similară. "Votul de marţi din SUA a marcat un prim pas în directia opusă fata de maşinăria politică stricată şi fără suflet, dar concentrarea pe productivitate şi investiţia concomitentă în oameni vor veni doar printr-o criză."
Din cauza unui fapt care poate fi numit doar eroare de program, m-am trezit că urmăresc rezultatul alegerilor din SUA la hotelul Radisson Ukraine din centrul Moscovei – unul dintre locurile mele preferate din capitala Rusiei, scrie Steen Jakobsen.
Cu riscul de a fi etichetat atât pro-Putin, cât și susținător al lui Trump, am decis să scriu propria analiză de după votul istoric din SUA. Să se consemneze faptul, care trebuie menționat, că am fost foarte consecvent în opinii pe măsură ce ne apropiam de votul de pe 8 noiembrie….
…aceasta nu a fost victoria lui Trump, a fost mai degrabă înfrângerea lui Clinton.
Sunt cât se poate de neinteresat de cine câștigă și care sunt ideologiile fiecăruia. Eu doar m-am angajat să înțeleg ce s-a întâmplat. Acum că m-am asigurat că lucrurile sunt clare cu această declarație, care sunt concluziile mele simple în urma alegerilor din SUA?
Nu a fost vorba despre chestiunile luate în discuție
La fel ca în cazul Brexit, votul din SUA nu s-a legat nicio clipă de personalități sau problemele discutate. Dacă „chestiunile” însemnau ceva pentru electoratul american, atunci nici Clinton și nici Trump n-ar fi ajuns să fie votați în noiembrie.
Însuși faptul că cineva ca Donald Trump ar putea reprezenta Partidul Republican în alegerile prezidențiale este o mărturie a faptului că toată această situație nu are nimic de-a face cu persoana, nimic de-a face cu politicul, însă are foarte mult de-a face cu nevoia percepută a americanilor de a fugi de ceea ce un strateg a numit „o mașinărie politică fără suflet”.
În final, Hillary Clinton a fost pur și simplu de neales. A dus o campanie de 1 miliard de dolari proiectată să se adreseze tuturor grupurilor speciale de interese, fie că sunt etnice, pe bază de gen sau preocupate de sectoare foarte specifice ale politicii.
Dimpotrivă, campania lui Trump a constat în principal din activitatea sa de pe contul de Twitter (și foarte mulții săi urmăritori!)! Da, am scris bine: contul său de Twitter (în sensul declarației anterioare, eu personal merg pe long TWTR).
Așadar, concluzia cu numărul 1 este încurajatoare: dacă cheltui mai mulți bani, asta nu-ți aduce mai multe voturi, nici nu-ți poate cumpăra integritatea.
Media și mesajul
Pare că Trump, în ciuda temperamentului său deseori provocator, a reușit să se transforme într-un candidat care a crezut în America mai degrabă ca întreg, nu în grupuri specifice. Câteva ziare, inclusiv New York Times, au publicat pagini întregi cu fapte ce detaliau modul în care Trump a degradat, a discreditat și a ignorat aproape în totalitate normele corectitudinii politice, cu toate acestea crescând în sondaje în continuu.
Dacă asta nu-i pune pe gânduri pe strategii politici și pe cei din presă, atunci ce o s-o facă?
În acest caz, nu cumva concluzia pozitivă este că, în viitor, „planul de a deveni președinte” se leagă mai mult de dorința, atât exprimată cât și subînțeleasă, de a fi președintele întregii Americi? O persoană reală, nu un construct aprobat în urma unui focus grup?
Necesită canalizarea atenției asupra punctelor tari ale Americii și o mai slabă subliniere a nevoilor și durerilor unor sub-grupuri anume?
Dacă într-adevăr așa stă treaba, atunci politica SUA pare să fie gata să renască din cenușa distrugerii.
Și dacă asta e situația, atunci înseamnă că americanii trebuie să fie mai întâi americani, și apoi membri ai unui anume grup de interese, însă vreme de zece ani a fost invers.
Egalitatea de șanse
Accesul egal la educație, locuri de muncă și asistență socială va dicta succesul nu doar al SUA; ci al tuturor țărilor din lume.
Există această neînțelegere cum că toată lumea are nevoie „de aceleași lucruri” … nu e adevărat! De fapt avem nevoie de egalitate în șanse. Din acest punct de vedere, America este în mod clar în urmă, după părerea mea, pentru că mașinăria politică fără suflet arunca cu favoruri în stânga și-n dreapta în loc să se concentreze pe o singură problemă importantă: accesul inegal la locuri de muncă, educație și la un viitor.
Țin sute de discursuri în fiecare an legate de macro și politică și există un lucru pe care mereu îl scot în evidență: economia este de fapt foarte simplă, în ciuda faptului că noi, economiștii, încercăm să o facem să sune ca fiind ceva foarte complex.
Creșterea și prosperitatea vin pe două căi principale: demografie (mai mult creșterea decât prosperitatea) și productivitate.
A avea capacitatea de a îmbunătăți productivitatea este singura modalitate reală de a evada din mediul actual de creșteri scăzute, căci politicile monetare și fiscale sunt acum epuizate. Frumusețea acestui truism stă în faptul că singura modalitate de a obliga productivitatea să crească este de a-i face pe oameni mai deștepți.
Există o corelație de peste 80% între IQ (a se citi: nivel mediu de educație) și productivitate.
Cele mai bogate țări din lume pur și simplu au populații mai bine educate care sunt mai productive.
Concluzia este, așadar, că pur și simplu trebuie să investim în educație, cercetare și oameni! Gândiți-vă puțin la asta o secundă… este exact opusul a ceea ce face actualul peisaj politic fără suflet.
A doua parte a acestei chestiuni este și mai interesantă. Așa cum a spus co-fondatorul PayPal, Peter Thiel, în cartea sa clasică, "Zero To One" (n.r. De la zero la unu):
„La nivel macro, cuvântul pentru progresul pe orizontală este globalizarea – să iei ceea ce funcționează undeva și să faci să funcționeze în toată lumea. China este exemplul paradigmatic de globalizare; planul său pe 20 de ani este să ajungă așa cum sunt Statele Unite azi. Chinezii au fost foarte direcți în a copia tot ce funcționează în lumea dezvoltată: căile ferate din secolul 19, aerul condiționat din secolul 20 și chiar orașe întregi. Mai sar peste unele lucruri pe drum – instalează direct wireless, fără să fi avut servicii de internet prin cablu, de exemplu – dar copiază aproape tot.
Cuvântul pentru progresul pe verticală, de la zero la unu, este tehnologia. Evoluția rapidă a tehnologiei informației din ultimele decenii a făcut din Silicon Valley capitala 'tehnologiei' în general. Dar nu există niciun motiv pentru care tehnologia să se limiteze la computere. Înțeles corespunzător, orice mod nou și mai bun de a face lucrurile este tehnologie”.
Extinderea pe verticală
Acesta este următorul nivel. Votul Brexit și alegerea lui Donald Trump au marcat antitezele gemene ale globalizării și comerțului și a reprezentat un protest al generației 1989 "Zidul Berlinului" care s-a opus expansiunii la nesfârșit a progresului pe „orizontală” pentru că îi lipsea dimensiunea verticală a tehnologiei.
Fără axa tehnologică, desigur, educația, inteligența și, în cele din urmă, creșterea, au avut de suferit.
Politicile macro actuale, cu o orientare greșită, se concentrează pe globalizare ca un scop în sine, ignorând tehnologia sau, ca să mă întorc la propria formulare, productivitatea. Calea de urmat din punct de vedere macro este simplă – trebuie să creăm acces egal pentru toată lumea ca drept constituțional, să ne concentrăm pe nivelurile medii de educație și să facem legătura dintre părțile bune ale globalizării și axa verticală cheie a tehnologiei.
Doar în acest mod vor avea oamenii acces la creștere și la prețuri mai mici, și cu o productivitate mai mare.
Azi, productivitatea chineză este mai mică de 20% din cea a SUA. Asta înseamnă că singurul mod prin care Beijingul ar putea evita o spirală a datoriilor este de a descătușa productivitatea. De aici deschiderea recentă a contului extern al Chinei, intrarea sa în coșul de valute SDR și permiterea accesului străin la ceea ce erau pe vremuri instrumentele financiare „chinezești roșii”.
În mod similar, economiile pierdute ale Africii pot ajunge online prin educație, care ea însăși poate ajunge la ei prin extinderea rețelei de telefonie mobilă; acestea sunt mai răspândite chiar și decât conturile în bancă în Africa sub-sahariană!
Inovația și tehnologia vor rezolva chestiunile legate de depozitarea electricității, ne vor îmbunătăți înțelegerea colectivă asupra universului și vor duce la alte schimbări fundamentale necesare atât pragmatice, cât și teoretice.
Lucrurile acestea nu vor veni doar pentru că noi le proiectăm, nici pentru că le vrem.. vor veni pentru că avem nevoie de ele. Schimbarea vine doar atunci când este cu adevărat necesară.
Bețe-n roate
Votul de marți din SUA a marcat un prim pas în direcția opusă față de mașinăria politică stricată și fără suflet, dar concentrarea pe productivitate și investiția concomitentă în oameni va veni doar printr-o criză.
Trump și aliații săi cred că această modalitate, a omului de afaceri, va putea schimba direcția creșterii în SUA. Nu o va face, însă renunțarea la modelul învechit și fără suflet a fost darul special al acestor alegeri, nu ideile politice ale lui Trump.
O recesiunea SUA este încă posibilă în ciuda așteptărilor de prosperitate fiscală. Randamentele mai mare (care sunt rezultatul real al faptului că Trump a fost ales președinte) vor distruge tot ce a mai rămas din creșterea SUA pentru că nu doar sistemul politic rămâne fără combustibil, ci și multe dintre companiile americane.
În ce privește analiza mea post-factum, aș vrea să notez faptul că o citire corectă a acestui vot și a epifenomenelor culturale și politice derivate de aici ar trebui să umilească întreaga presă mainstream.
M-am uitat la desfășurarea alegerilor la CNN – sau, cum ar trebui să i se spună în viitor, "Clinton News Network" – și a fost de-a dreptul jenant! Pe lângă ei, canalul de propagandă cu sediul la Moscova, Russia Today, a părut o instituție de presă echilibrată, ceea ce este cu adevărat o comparație complet nefavorabilă pentru pretinsele programe de știri și agenții din SUA.
Elita liberală din SUA cere acum o renumărare a voturilor acuzând un proces corupt de votare – o întorsătură ironică a situației dat fiind dezgustul deseori exprimat față de ideea că un Trump învins ar fi făcut la fel.
Poate că e timpul să ne îndepărtăm de titluri și de prezentatori de știri și, în schimb, să onorăm unul dintre cele mai frumoase documente scrise vreodată, constituția SUA.
Poate este timpul ca americanii să țină seama de cuvintele lui Francis Scott Key, cel care a scris emoționantul imn național al țării, și cu adevărat să facă din SUA „pământul celor liberi și patria celor curajoși".