Petrolul sfidează optimiștii USD, aurul opune rezistență
Cu excepția energiei, mărfurile s-au întors la atitudinea defensivă săptămâna trecută. Metalele prețioase au avut parte presiune în mod special din cauza dolarului care a atins un vârf pe ultimele șapte săptămâni față de un coș de valute importante.
În minuta ședinței din aprilie a Comitetului federal pentru piață liberă din SUA (FOMC), publicată săptămâna trecută, Rezerva Federală a dat un indiciu asupra faptului că e posibilă o mărire a dobânzii în iunie dacă evenimentele din piață vor permite acest lucru. O atitudine mult mai agresivă decât li s-a dat de înțeles investitorilor.
Ca urmare, posibilitatea unei măriri a dobânzii în iunie a crescut de la 4% la aproape 30% în câteva zile.
Forța dolarului și slăbirea ulterioară a pieței au forțat unele ajustări de poziție din partea traderilor speculativi cum sunt fondurile speculative. La începutul lunii mai au acumulat o poziție net-long de peste un milion de loturi futures în 13 mărfuri principale.
Sectorul energetic a reușit să se dezbare de impactul negativ al dolarului mai puternic prin multiple întreruperi majore de aprovizionare în toată lumea, continuând să atragă cea mai mare atenție.
Metalele prețioase s-au tranzacționat în scădere, urmate de metalele mai puțin importante și mai puțin lichide. Preocupările legate de impactul asupra cererii de investiții provocat de dobânzile SUA mai mari decât fusese prevăzut au determinat ceea ce se poate numi o corecție sănătoasă și îndelung așteptată în piață.
Metalele industriale s-au tranzacționat mai puțin, aluminiul fiind singura excepție. Cuprul a atins un minim pe ultimele trei luni din cauza preocupărilor că dobânzile în creștere din SUA și îngrijorările legate de cerere din China vor dăuna cererii din partea celor doi cei mai mari consumatori ai lumii.
Sectorul agricol a avut un parcurs amestecat, în care câștigurile mari la soia au continuat, lăsând grâul și porumbul în urmă.
Realul brazilian slăbit a ajutat la oprirea puternicelor câștiguri recente la zahăr și cafea. Scăderea celei din urmă a fost determinată și de veștile că plouă din nou în regiunile afectate de secetă din Vietnam.
Aurul încă strălucește, deși e provocat pe termen scurt…
Metalele prețioase, cu paladiul și argintul în frunte, au avut de suferit cea mai mare scădere pe măsură ce posibilitatea unui ritm mai susținut pentru creșterea dobânzii în SUA a declanșat obținerea unui profit. Aurul s-a tranzacționat în scădere pentru a treia săptămână la rând, iar scăderea recentă a fost atrasă fără îndoială de o vânzare tactică short din partea unor pesimiști acum din ce în ce mai frustrați de lipsa unei corecții corespunzătoare la aur ca urmare a unei creșteri puternice la începutul anului.
Dacă poziția short va avea de câștigat în această etapă rămâne, totuși, o întrebare importantă. În timp ce aurul e în scădere cu aproape 3% luna aceasta, cererea pentru aur prin produse tranzacționate la bursă a crescut cu 4%.
Numărul total de participații în ETPuri susținute de aur, conform datelor de la Bloomberg, au ajuns la 1833 de tone, un maxim în ultimii 2 ani și jumătate. Faptul că cererea de investiții crește în timp ce prețul scade arată că vânzătorii recenți contemplă posibilități pe termen lung mai degrabă decât să fie descurajați de adversitatea pe termen scurt.
Acumularea aurului via produse tranzacționate la bursă a continuat luna aceasta în ciuda scăderii prețului din această perioadă.
Nu e nicio îndoială că aurul devenise din ce în ce mai frustrant de tranzacționat în ultimele trei luni. Optimiștii au fost dezamăgiți de lipsa de progres a aurului în ciuda unei continue cereri mari din partea investitorilor instituționali și retail prin contracte futures și produse tranzacționate la bursă. Între timp, cei care vând fără acoperire au fost frustrați de lipsa de corecție ca urmare a unei redresări așa puternice.
Alții au renunțat să aștepte o corecție și au introdus aurului în ceea ce acum par a fi niște niveluri foarte inconfortabile de peste 1280$/uncie. Reducerea acestor poziții a jucat, probabil, un rol important în scăderea de săptămâna aceasta.
În ciuda dolarului mai puternic și a prețului mai mic pe acțiune, cererea pentru aur prin contracte futures și ETPuri a fost mai mare în această lună. Aceasta indică faptul că realocarea la aur continuă și că rămâne relativ indiferentă la mișcări de preț pe termen scurt.
Atenția reînnoită asupra creșterii dobânzilor din SUA, însă, va testa forța acestei cereri de fond.
Luând în considerare că aproape două treimi din datoria guvernamentală globală se tranzacționează la randamente negative sau foarte mici și semnele că inflația s-ar putea întoarce, cererea menționată pentru aur pare justificată. Obstacolele de pe drum nu pot fi evitate, mai ales dacă dolarul continuă să se întărească, dar datorită existenței incertitudinilor financiare, politice și economice, credem că aurul va crește în cele din urmă peste 1305$/uncie după care va putea ținti 1380$/uncie.
Din februarie, aurul s-a stabilizat într-un interval de tranzacționare, în prezent între 1228$/uncie și 1310$/uncie. O scădere ulterioară ar putea provoca susținerea, dar ar fi nevoie să scadă sub 1205$ ca să fie pesimistă.
Țițeiul crește în pauze… de aprovizionare!
Incendiile din Canada, turbulențele din Nigeria și evacuarea facilităților de forare, proasta administrare politică și economică a Venezuelei și problemele continue din Libia au ajutat probabil la scoaterea a peste 2,5 milioane de barili din producția zilnică de pe piața globală în aceste ultime săptămâni.
Acum câțiva ani, întreruperile de această amploare ar fi făcut ca prețul să crească cu peste un sfert. De data aceasta, însă, s-au adăugat mai puțin de 10 procente la preț.
Aceasta e dovada impactului excesului rezervei globale clădit din 2014. Asigură, și va continua să o facă, faptul că nicio rafinărie sau consumator nu vor rămâne fără rezerve câtă vreme aceste întreruperi există.
Scăderea dolarului până la începutul acestei luni a ajutat la susținerea puternicei redresări din minimele pe mai mulți ani din ianuarie și februarie. Minuta agresivă a FOMC, ce a ajutat la creșterea dolarului, a dus doar la un impact negativ de mai puțin de o zi asupra prețurilor petrolului.
Indică totuși faptul că atenția pieței este în prezent îndreptată asupra acestor întreruperi de aprovizionare; fără acestea, petrolul s-ar fi tranzacționat în scădere.
În schimb ne confruntăm cu o piață a petrolului unde distanța zilnică dintre cerere și producție a dispărut, cel puțin temporar. A declanșat un nou atac la pragul psihologic de 50$/baril. Acest preț acționează ca un magnet, dar și traderii sunt prudenți în a depăși linia invizibilă.
În timp ce, în această lună, țițeiul WTI a ajuns până acum la un maxim de 48,95$/baril, prețul mediu la care producătorii își pot proteja producția din 2017 a ajuns aproape la 51$/b. Așadar, piața ar putea să nu fie încă pregătită să treacă peste pragul de 50$ de teama a ceea ce ar putea însemna asta pentru procesul de reechilibrare.
Raportul săptămânal al inventarului SUA a fost amestecat, cu o creștere surpriză și contra-sezonieră a inventarului compensată de o cerere fenomenal de puternică pentru benzină. Cererea implicită de benzină din SUA este acum la niveluri mai mari decât vârful sezonului de condus de vara trecută.
În februarie, conform celor mai recente date, șoferii americani au condus cu 12 miliarde de mile automobilistice mai mult decât cu un an înainte. Această tendință, susținută de prețurile mici și creșterea numărului de locuri de muncă, ar trebui să continue și pe parcursul sezonului de condus din vară care începe oficial pe 30 mai.
Încotro ne îndreptăm… de aici?
După cum am menționat, continuăm să vedem prețurile petrolului de peste 50$ ca fiind prea mari în această etapă. În timp ce 50$ este numărul care apare în presă, rezistența corectă este puțin mai mare, de 50,9$ la țițeiul Brent, vârful din noiembrie anul trecut.
Întreruperile în aprovizionare vor îndepărta atenția de la creșterea rezervelor altundeva câtă vreme continuă să atragă atenția, iar posibilitatea este ca numărul platformelor petroliere ale SUA să se stabilizeze și ca reducerile de producție să înceapă să se diminueze.
