Sistemul de pensii din România se confruntă cu o provocare majoră. În România, sustenabilitatea sistemului public de pensii este pusă la încercare, iar fără măsuri eficiente, tinerii de astăzi riscă să primească pensii considerabil mai mici peste patru decenii. În prezent, fiecare angajat contribuie cu un sfert din salariul său, însă schimbările demografice amenință stabilitatea acestui sistem.
Presiunea demografică asupra sistemului de pensii
Momentan, contribuțiile salariaților permit menținerea sistemului public de pensii, având în vedere raportul de opt pensionari la zece angajați.
Totuși, acest echilibru fragil este amenințat de ieșirea la pensie a generației „Decrețeilor”, cei născuți între 1967 și 1969. Fără măsuri adecvate, sistemul ar putea ajunge în colaps.
„Creșterea cheltuielilor publice pentru pensii din cauza îmbătrânirii populației este de așteptat să fie atenuată prin reducerea ratelor beneficiilor, pensionarea mai târzie și alte efecte structurale ale pieței muncii.
Analizând cheltuielile cu pensiile în detaliu, dinamica poate fi descompusă în patru componente principale: raportul de dependență, raportul de acoperire, rata beneficiului și efectele pieței muncii”, explică analiștii CFA România.
Factorii care influențează cheltuielile cu pensiile
Estimările arată că raportul de dependență, care indică numărul tinerilor și vârstnicilor raportat la populația activă, va duce la creșterea cheltuielilor publice cu pensiile cu aproximativ 5,6% din PIB până în 2070.
Totuși, această creștere va fi parțial compensată de scăderea raportului de acoperire (-3,7 puncte procentuale), a ratei beneficiilor (-2,1 puncte procentuale) și de efectele pieței muncii (-0,3 puncte procentuale).
În plus, raportul de acoperire, care măsoară numărul de pensionari în raport cu persoanele de peste 65 de ani, este influențat de reformele privind vârsta de pensionare.
Creșterea vârstei de pensionare și limitarea pensionării anticipate ar putea atenua efectele negative asupra sistemului.
Previziuni îngrijorătoare pentru viitoarele pensii
Raportul privind îmbătrânirea populației sugerează că rata de înlocuire a salariului prin pensie va scădea de la aproximativ 43% în prezent, la doar 24% în 2070.
Această tendință ar putea determina pensionarii viitorului să se bazeze tot mai mult pe economii personale, pensii private sau alte surse de venit pentru a menține un trai decent.
„O rată mai mică de înlocuire sugerează că viitoarele generații de pensionari vor trebui să se bazeze mai mult pe economii personale, pensii private sau alte surse de venit pentru a menține un nivel de trai rezonabil după retragerea din activitate”, subliniază analiștii CFA România.
Randamentul pensiilor de stat – o problemă esențială
Pe lângă provocările demografice, randamentul Pilonului I este analizat pentru a determina eficiența sistemului de pensii publice.
„Astfel, dacă datoria implicită a sistemului public de pensii reprezintă angajamentele financiare pe termen lung ale statului față de actualii și viitorii pensionari, acumulate de participanți pe baza contribuțiilor plătite, randamentul este definit ca rata de dobândă implicită care ar trebui aplicată contribuțiilor pentru ca suma acumulată să fie echivalentă cu beneficiile oferite de sistemul la pensie”, se menționează în analiză.
Un angajat de 25 de ani, care contribuie timp de 39 de ani, va avea un randament negativ până la vârsta de 74 de ani, ceea ce înseamnă că suma totală primită în primii ani de pensionare va fi mai mică decât cea contribuită pe parcursul vieții active.
Contribuția pentru pensii, mai mult o taxă decât un beneficiu
„Randamentul negativ arată faptul că Pilonul I de pensii este de fapt o taxă, și mai puțin un beneficiu pentru o mare parte a contributorilor, aceștia practic primind înapoi, ca și pensie, o sumă cumulată mai redusă decât suma cumulată contribuită în timpul vieții active.
De aici și atractivitatea redusă de a munci pe bază de contract de muncă și implicit rata de participare redusă pe piața muncii, cu contract de muncă înregistrat în România”, scrie în analiză.
Acest aspect contribuie la scăderea atractivității muncii în baza unui contract legal, afectând implicit rata de participare pe piața muncii.
Proiecțiile arată că sistemul public de pensii nu va asigura un venit suficient la pensionare. De aceea, responsabilitatea individuală devine crucială, iar economisirea pe parcursul carierei este necesară.
Statul trebuie să sprijine acest demers prin stimulente fiscale și prin crearea unui cadru legislativ stabil, care să încurajeze participarea la Pilonul II, Pilonul III și Pilonul IV.
Astfel, viitorul sistemului de pensii trebuie să se bazeze pe echitate, sustenabilitate și performanță, pentru a asigura venituri adecvate pensionarilor de mâine.
