UPDATE: Ikea a confirmat că a folosit deţinuţi politici la realizarea produselor sale, anunţă BBC, precizând că IKEA "regretă profund" acest lucru.

Raportul elaborat de Ernst&Young, comandat chiar de Ikea, confirmă folosirea deţinuţilor politici est-germani la fabricarea mobilierului produs de grupul suedez. Mai mult, conducerea societăţii din acea perioadă nu era străină de situaţie, ci cunoştea toate aceste lucruri, relatează BBC.
Foşti deţinuţi ai poliţiei secrete germane STASI, care au fost forţaţi să lucreze la mobilă, după ce Ikea a dat contracte guvernelor comuniste est-germane, s-ar putea să ceară, acum, despăgubiri. "Regretăm profund faptul că acest lucru s-a putut întâmpla. Folosirea prizonierilor politici în producție nu a fost niciodată acceptată în cadrul grupului Ikea", a declarat Jeanette Skjelmose, Manager de Sustenabilitate la Ikea.
 Compania a mai declarat că, deși a luat măsuri pentru a se asigura că deținuții nu au fost folosiți în producție, "acum este clar că aceste măsuri nu au fost suficient de eficiente".
 Skjelmose a adăugat că Ikea are acum unul dintre cele mai riguroase coduri de conduită pentru furnizori și acest lucru, plus inspecţiile şi cooperarea strânsă cu furnizorii externi, elimină riscul de a se mai întampla, din nou, ceva similar.
 
"Ikea a avut contracte cu întreprinderile RDG pentru a produce mobilier aici", a declarat Hubertus Knabe, director al închisorii Stasi Memorial, o fosta închisoare care a fost transformată în muzeu.

" Ei (Ikea – n.red) nu au întrebat cine produce mobila şi în ce condiţii”, a afirmat Knabe, înainte ca raportul comandat de Ikea să fie publicat.



Postul SVT, susţinea în documentarul preyentat în primăvară, că investigatorii săi au găsit probe în dosare STASI care indică o implicare directă a deţinuţilor politici din fosta Republică Democratică Germania (RDG) în procesul de fabricaţie de mobilier al gigantul suedez Ikea, în anii ’70 şi ’80.

Ikea a anunţat atunci că este "şocată" de acuzaţii. "Noi luăm această problemă foarte în serios", a declarat purtătoarea de cuvânt Jeanette Skjelmose. Ea a anunţat că firma efectuează propriile investigaţii şi a subliniat că folosirea deţinuţilor politici în cadrul unei munci forţate este în mod clar "inacceptabilă". Compania a precizat că examinează documente obţinute din arhivele STASI şi că a început să "intervieveze persoane care lucru pentru Ikea în perioada respectivă".

"Până acum nu există indicii că noi am fi cerut deţinuţi care să fie folosiţi în cursul procesului de fabricaţie sau că am fi ştiut despre acest lucru", a declarat Skjelmose. Însă, este cunoscut faptul că Ikea a fabricat unele dintre cele mai ieftine produse ale sale în foste ţări comuniste, începând din anii ’60, inclusiv în Polonia.

De asemenea, un documentar realizat de către postul public german de televiziune WDR a dezvăluit anul trecut că, numai în fosta Germanie de Est, au fost utilizate cel puţin 65 de ateliere pentru fabricarea unor produse Ikea. WDR anunţa că a identificat şi unele închisori est-germane în care deţinuţii, inclusiv cei politici, erau implicaţi în producerea mobilei. Postul a identificat inclusiv o fabrică est-germană, localizată lângă o închisoare de lângă oraşul Waldheim, unde era produsă sofaua populară “Klippan”.

Un fost gardian al acestei închisori a declarat pentru WDR că fabricarea mobilei făcea parte din munca în închisoare. Totodată, WDR cita documente STASI conform cărora fondatorul multimilionar al Ikea, Ingvar Kamprad, aprecia că o cooperare a firmei sale cu autorităţile comuniste era "complet în interesul societăţii". După difuzarea documentarului WDR, Ikea sublinia că nu a găsit probe conform cărora deţinuţi politici est-germani să fi fost implicaţi la fabricarea mobilei sale. Compania insista totodată că a efectuat inspecţii frecvente în fabricile sale din Germania de Est.

Un raport în acest sens, comandat chiar de grupul suedez, va fi prezentat, azi, de societatea de consultanţă Ernst&Young.
Asociaţia de sprijinire a victimelor din RDG consideră că prin acest raport Ikea încearcă să realizeze „o regie fără baze ştiinţifice” şi critică recurgerea la respectiva societate de consultanţă, care „probabil este plătită”, în loc să facă apel la istorici independenţi.

„Ar fi fost mai simplu să ne solicite, pentru că avem competenţă pe acest subiect”, afirmă şi Klaus Schroeder, directorul Centrului de cercetări asupra regimului comunist al RDG, care funcţionează în cadrul Universităţii Libere din Berlin.

Potrivit presei germane, raportul elaborat de Ernst&Young ar urma să confirme folosirea deţinuţilor politici est-germani la fabricarea mobilierului Ikea, dar va susţine că nu există dovezi care să ateste că societatea suedeză cunoştea toate aceste cazuri. Tot presa germană scrie că şi alte societăţi au recurs la mâna de lucru forţată din Germania de Est, printre acestea fiind menţionate Neckermann şi Quelle.
<<iframe src="https://www.youtube.com/embed/atC11IiYirw" width="640" frameborder="0" height="360"></iframe>>