Scandalul Bancii Romane de Scont a ajuns la cele mai inalte cote. Nume sonore, reactii ale oficialilor romani, mesaje transmise pe canalele de informare in masa si percepute ca amenintari directe catre avizati au adus in zilele noastre unul dintre cele mai grele subiecte ale Romaniei de dupa anul 1989.
Cateva scenarii circula pe marginea acestui scandal. Fireste, exista crahul FNI, exista banci care sunt, poate, in pragul lichidarii, exista fraude. Desi pana in prezent nimeni nu a putut dovedi implicarea directa a lui Vantu in colapsul firmelor sale (evenimentul s-a produs dupa instrainarea afacerii de catre Vantu), numele lui este frecvent atasat marilor scandaluri care au cuprins fie fostele sale companii, fie pe cele actuale. Acest aspect a dat nastere unei serii de scenarii. Fiecare dintre ele incearca sa explice cum de a fost posibil ca Vantu, perceput ca un personaj intangibil pana nu de mult, a ajuns atat de incoltit. Scandalul din jurul lui a culminat cu caseta fostului presedinte de la BRS, care il incrimina direct. Desi in fata anchetatorilor Teodor Nicolaescu isi asuma singur responsabilitatea, inregistrarea de pe banda audio a plecat deja pe canalele de informare in masa.
Dupa cum se deruleaza evenimentele in prezent, totul pare sa fie o incercare de lupta impotriva coruptiei. Organismele internationale o cer, optiunile autoritatilor romane in ceea ce priveste relatiile cu structurile internationale o cer. Totusi, pentru prima data in Romania accentul se pune indeosebi pe miza acestor demersuri. Sunt vehiculate doua ipoteze: miza politica si miza economica. Desi in aparenta separate, cele doua scenarii au multe puncte in comun.
Ce inseamna Vantu, pentru a motiva ca tot acest scandal are o miza politica? Despre Vantu se spune ca a avut legaturi de afaceri, de prietenie, ca a avut printre cunostinte oameni politici din actualul partid de guvernamant. Sunt personaje de care, potrivit adeptilor acestui scenariu, premierul Adrian Nastase incearca sa se debaraseze. Altfel spus, e vorba despre avangarda veche a fostului PDSR. Compromiterea lor, daca s-ar ajunge ca Vantu sa fie intaiul compromis din punct de vedere legal, ar echivala cu sentinta de condamnare a lor, prin pierderea privilegiilor actuale. Poate fi un scenariu acceptat, dar este greu de crezut ca Adrian Nastase provoaca singur o scindare a partidului pe care il conduce, cunoscut fiind ca este specific PSD-ului sa actioneze ca un monolit.
Pe de alta parte, se vorbeste despre anumite intentii de fortare a iesirii lui Vantu din lumea afacerilor din Romania. Daca Vantu este un paria declarat, atunci nu se vor gasi prea multi parteneri dispusi sa dea mana cu el pentru a incheia o afacere importanta. De altfel, dupa cum se desfasoara evenimentele, Vantu isi lichideaza afacerile una dupa alta.
Este posibil, insa, ca totul sa fie doar un angajament al autoritatilor romane in fata celor straine si care sa depaseasca sfera declaratiilor, intrand, iata, in cea practica. Lupta impotriva coruptiei, avandu-l in centru pe controversatul om de afaceri Vantu ar fi, in ochii lumii internationale, cel mai bun exemplu dat de autoritatile de la Bucuresti. Ramane de vazut cum vor evolua lucrurile in perioada urmatoare.

Paula Iacob: „Cred intr-o expertiza facuta de un profesionist economist”
Capital: Unui avocat ar trebui sa i te confesezi ca unui preot. S-a intamplat asa in cazul fostului presedinte al Bancii Romane de Scont, Teodor Nicolaescu?
Paula Iacob: Intr-un fel, ar trebui sa fie real ceea ce spuneti, dar sunt persoane carora le e atat de teama pe de o parte, pe de alta parte le e asa rusine, incat ajung sa se retraga total in ele si dau raspunsurile obligatorii la intrebarile politistilor. Aceasta se intampla mai cu seama cand sunt in arest. Daca pentru un hot de buzunare lucrurile sunt mai simple, pentru un om a carui viata a insemnat cultura, profesie, cariera, este foarte dificil impactul cu intunericul unei celule de arest. Iata de ce nu pot sa-l acuz pe fostul presedinte al BRS de lipsa de sinceritate, pentru ca in cele 15 – 20 de minute cat am discutat in ziua in care mi-a cerut sa-l insotesc si sa fiu langa el in momentul in care se prezinta la IGP nu mi-a destainuit vreun mare secret din activitatea sa ca presedinte al BRS.
Capital: Si dupa aceea? Si-a mentinut marturisirile de pe banda inregistrata de Mihai Iacob, marturisiri care, de fapt, il condamna?
Paula Iacob: Observatia mea, absolut obiectiva, este ca raspunde intrebarilor anchetei foarte corect, neincercand sa ascunda ceva din realitatea activitatilor sale, prin care a incalcat dispozitiile care carmuiesc activitatea bancara. Nici o incercare de a minimaliza vinovatia sa, nici o incercare de a imparti vinovatia cu altcineva sau de a arunca propria culpa pe o alta persoana.
Capital: Dumneavoastra il considerati vinovat? Cat de vinovat?
Paula Iacob: Ar fi impotriva modului meu de a gandi sa afirm ca e un nevinovat arestat dintr-o eroare si ca poate fi victima unui abuz sau a unui mod gresit de a aplicare a legii. El singur a spus: „Exista vinovatie”. Problema este daca aceasta vinovatie a aparut ca urmare a unei instigari, daca a fost ajutat sa comita faptele ilegale imputate, daca el a realizat ca, o data efectuate miscarile in conturile diverselor persoane fizice sau juridice, a patruns pe o poteca pe care, din pacate, s-a dus ca un adevarat „boulle de neige” (bulgare de zapada). Problema care mie mi se pare ca va fi destul de dificil de rezolvat e daca acest bulgare se opreste undeva intr-un perete solid de munte sau daca va provoca o avalansa ce va distruge tot ceea ce pentru unii astazi pare o cetatuie de nepatruns. Sunt momente, in timpul in care asist la declaratiile sale, in care am senzatia ca pentru el reprezinta o eliberare faptul ca poate spune despre o operatiune sau alta: „Recunosc, da, numai eu am facut, numai eu am dispus”. Tot ce este ciudat e faptul ca un om care, fara indoiala, e foarte bine pregatit si depaseste vizibil linia unui intelect obisnuit, nu a realizat, pe de o parte, gravitatea intamplarilor, dar, mai ales faptul ca nu a incercat in nici un mod sa acopere sau sa diminueze sumele care fac obiectul imputatiilor, obiectul acuzarii in ziua de azi.
Capital: Cum isi justifica actele sale?
Paula Iacob: De neinteles este faptul ca existand campania de presa sustinuta cu foarte multa tarie si cu multe elemente de fapt, a lasat in biroul sau sau chiar acasa acte, agende cu insemnari si altele. Greu de raspuns de ce a facut acest lucru, de ce atata imprudenta din partea unui om al cifrelor si al actelor, a unui om care, avand mult mai multe cunostinte in domeniul bancar decat altii, putea foarte bine sa incerce o oarecare justificare. Iata de ce, fara sa fiu un avocat naiv, dau crezare sustinerilor sale ca a avut convingerea ca banii se vor intoarce prin realizarea proiectelor prezentate si despre care el a avut certitudinea ca sunt realizabile. Privind in acest moment, inclin sa cred ca operatiunile facute in diverse conturi promiteau profituri, desi nu exista nici o dovada unde s-au dus banii in realitate. Dau crezare si sustinerii sale ca a contat pe faptul ca, marind capacitatea de lucru a bancii, a lasat drum deschis viabilitatii acesteia si unei profitabilitati care sa confere BRS un loc important in lumea bancara.
Capital: Iacob, Vantu, in ce masura sunt de vina, in manevrele efectuate in banca? Fostul presedinte al BRS il nominalizase pe Vantu ca fiind omul care ordona din spate operatiunile efectuate in diverse conturi. Despre Iacob se spune ca el este in realitate adevaratul datornic, in disputa cu BRS.
Paula Iacob: Nefiind nici procuror, nici anchetator, ci un simplu avocat care apar un om ce astazi e singur inecat in oprobriul societatii si, in acelasi timp, cu sabia legii deasupra sa, nu pot sa spun in momentul acesta decat ca apare cel putin ciudat faptul ca o persoana (Mihai Iacob – n. red.), care are atata incredere intr-o banca si in presedintele acesteia, pentru a-i incredinta disponibilitatile si a-i fi partener, vine in biroul „prietenului” cu un aparat de inregistrare (se pare ca secretara fostului presedinte l-ar fi avertizat pe acesta de existenta unui aparat de inregistrare cu care Iacob se pregatea sa intre la discutii – n.red.) si poarta o discutie cu intentia de a inregistra tot ceea ce spune tovarasul sau de afaceri. r
Capital: Este ilegala inregistrarea discutiilor dintre un presedinte de banca si clientul sau?r
Paula Iacob: Nu exista nici o lege in acest sens.r
Capital: Teodor Nicolaescu se acuza singur. Cum il veti apara, totusi? Care sunt asii?r
Paula Iacob: In justitie este cunoscut ca omul simplu, confruntat cu litera legii, rosteste doua cuvinte: „actele vorbeste”. In cazul Teodor Nicolaescu, cred cu mult mai putin in declaratiile martorilor sau ale coinculpatilor, cred insa in valoarea unei expertize facute de un profesionist economist, cu specializare in domeniul bancar, fiind foarte posibil ca prejudiciul imputat astazi sa se diminueze cu mult. La aceasta expertiza nu pot sa nu adaug si sansa de a aparea noi probe (acte, martori), care sa dimensioneze cu mai multa exactitate actiunile pentru care astazi un fost presedinte de banca se afla in stare de arest. Nu exclud instigari, coautori, favorizatori sau interese in fata carora capacitatea de a discerne legalul de ilegal sa fi fost total anihilata.r
Capital: Ce concluzie ati tras de pe urma acestui caz?r
Paula Iacob: Daca in ceea ce priveste persoanele fizice prin conturile carora s-au facut transferurile de sume este de acceptat ideea ca, o data deschis un cont intr-o banca, omul prins de lupta cotidiana cu viata nu se mai gandeste sa mai verifice ce se intampla cu contul sau, superficialitatea cu care anumite firme si-au dirijat conturile imi pare mai greu de inteles sau de crezut. Banca Nationala oare n-ar fi putut sa sesizeze de mai mult timp ceea ce, in sfarsit, a observat abia dupa ce toate mass-media izbucnisera ca un vulcan? Aceste intrebari trebuie sa-si gaseasca un raspuns, pentru ca este pacat ca omul obisnuit sa ajunga sa-si piarda tot ceea ce da cu incredere unei banci, iar specialistii de valoare, care puteau sa aduca beneficii reale sistemului bancar de dupa 1989, sa ajunga in inchisoare aruncati peste bordul societatii.r
Capital: Puteti da un orizont de timp pentru derularea procesului in care este implicat Teodor Nicolaescu?r
Paula Iacob: Cel putin sase luni de zile. Poate sa dureze, bineinteles, mult mai mult.tr
r
r
Teodor Mihaescu: „Supravegherea BNR iti da incredere”r
Capital: Justificati decizia de a depozita bani la Banca Romana de Scont (BRS), in conditiile in care ea se afla sub supraveghere instituita de BNR.r
Teodor Mihaescu: Noi le cerem tuturor bancilor cu care lucram sa ne transmita periodic, poate chiar lunar, raportarile pe care le fac la BNR. Asa am facut si cu Banca Romana de Scont. Datele aratau bine, era o lipsa de disponibilitati, de lichiditati, dar BRS era in supraveghere de catre BNR. Logic, fiind in supraveghere, nu ne puteam gandi ca BRS raporteaza date false. Supravegherea iti da increderea ca situatia decurge corect in banca respectiva. Apoi, erau cifrele care indicau credite neperformante nesemnificative. In afara de acestea, toate depozitele (unul in valoare de 300.000 dolari, altul de 380.000 dolari) erau constituite pe termene foarte scurte, de o luna, pentru ca la cea mai mica problema sa ne putem retrage. Dobanzile erau mai bune decat cele practicate de restul pietei, nu fantastic de mari asa incat sa ridice semne de intrebare si, in plus, oficialii BRS erau foarte elastici in negocieri.r
Capital: Cat reprezinta depunerile la BRS, in totalul activului SIF Muntenia?r
Teodor Mihaescu: In lei, depozitele totalizeaza aproape 20 miliarde lei. Activul net total al SIF este de aproape 3.000 miliarde lei. Deci, cu mult sub 1%.r
Capital: De la BRS ati incercat sa va retrageti banii, dar ati intrat in posesia lor efectiv? r
Teodor Mihaescu: Am facut cererea pentru transferul sumelor catre alte banci. In acest moment (duminica 13 ianuarie) nu am informatii care sa-mi confirme daca depozitul scadent in decembrie a ajuns in contul de la Piraeus Bank. Saptamana trecuta, joi, am fost la Brasov si am vorbit cu administratorul special. Raspunsul pe care l-am primit a fost ca cererea noastra este pe o lista de asteptare (onorarea platilor se face in ordinea cronologica a depunerilor cererilor, pe perioada administrarii speciale), dar ca o sa verifice daca banii au plecat de la BRS. Chiar daca banii n-au fost inca virati in contul nostru de la Piraeus Bank, daca BRS va mai ramane o vreme in administrare speciala, avem mari sanse sa ne recuperam depozitele in scurt timp. Oricum, banii nostri nu sunt pierduti, chiar acceptand ca banca va intra in faliment. Poate nu vom recupera toata suma, in aceasta situatie, dar o buna parte din ea va reintra in conturile noastre. BRS are 16 sedii in tara, are active mobiliare, are credite care figureaza ca au fost acordate cuiva, ele trebuie recuperate.r
Capital: Depunerile la BRS au vreo legatura cu negocierile purtate de Muntenia Invest cu patronul Bancii de Investitii si Dezvoltare (BID), pentru cumpararea pachetului de 20% din actiunile BID?r
Teodor Mihaescu: Nu. r
Capital: Ce motivatie a stat la baza deciziei de a investi in cea de a doua banca fondata de omul de afaceri Sorin Vantu?r
Teodor Mihaescu: Aveam nevoie de o banca prin care sa ne derulam afacerile. BID era o banca noua, nu avea credite acordate. Oamenii din conducere veneau din Banca Nationala, constituiau deci o garantie ca activitatea se desfasoara respectand prudenta bancara.r
Capital: In BID aveti o participare de 4,99%.r
Teodor Mihaescu: Aceste procente reprezinta garantia pe care am solicitat-o lui Sorin Vantu, in contul avansului pe care l-am platit la cererea proprietarului bancii. Suma platita (este confidentiala, denuntarea ei m-ar putea atrage intr-un proces) nu este echivalentul cotei de 4,99% din capitalul bancii. Asa am negociat. In afara acestei garantii, noi am cerut o reprezentare in Consiliul de administratie al bancii si dreptul de a participa la orice decizie vizavi de banca. Altfel spus, orice decizie trebuia sa se ia si cu acordul nostru. Urmatorul pas era sa obtinem aprobarea de la BNR. Pe care n-am obtinut-o.r
Capital: Preluarea acestui pachet din BID era un prim pas. Urmatorul ar fi fost fuziunea BID si a BRS?r
Teodor Mihaescu: Da. Intentia noastra, a SIF-urilor, era sa avem o banca in care sa detinem pachetul majoritar. La BRS, controlul ar fi fost preluat de SIF Transilvania si Oltenia, care diminuau participarea lui Sorin Vantu, in urma unei majorari de capital la care Vantu n-ar fi putut participa – Banca Nationala nu ar fi aprobat. La BID controlul l-ar fi avut SIF Muntenia, Moldova si Banat-Crisana. Participarea lui Vantu la capitalul social al noii banci n-ar fi contat.r
Capital: De ce tocmai BID si nu o alta banca? Au mai fost banci de vanzare. r
Teodor Mihaescu: Am avut intentia de a prelua o alta banca, mica – Libra Bank – dar asupra ei nu ne-am pus de acord toti reprezentantii SIF-urilor.tr
r
Scurt istoricr
r
• Banca Romana de Scont (BRS) – o bomba cu efect intarziat. Cam asa s-ar traduce evolutia evenimentelor derulate la BRS. In vara anului 2001, banca intra in supravegherea Bancii Nationale, pana la data de 29 octombrie anul trecut. Trece apoi prin regimul decontarii speciale, iar din 3 ianuarie 2002 in administrare speciala. Suita de controale trimise de BNR la BRS a fost pusa, multa vreme, pe seama unor neintelegeri (a caror origine n-a fost niciodata clara) intre omul de afaceri Vantu si viceguvernatorul BNR, Mihai Bogza, sef peste directia de supraveghere din BNR. r
• Bomba a explodat catre sfarsitul anului trecut, dupa ce a fost data publicitatii inregistrarea audio care relata o discutie intre fostul presedinte al BRS, Teodor Nicolaescu, si mai noul sau partener de afaceri, Mihai Iacob. O mare surpriza pe piata financiara romaneasca, Nicolaescu, recunoscut prin abilitatile si cunostintele sale in domeniul financiar si al pietei de capital, facea dezvaluiri zguduitoare in ceea ce priveste activitatea sa in BRS. Recunostea ca a umblat in conturile clientilor, fara stirea lor, ca a efectuat transferuri, golind un cont si umpland un altul, ca a acordat credite fictive. Nicolaescu se afunda singur in groapa si-l tragea dupa el pe fostul lui patron si partener de afaceri – Sorin Vantu, despre care afirma ca este artizanul actiunilor frauduloase. Totul parea sa fie doar o pelicula de film. Incredibil ca un presedinte de banca (Nicolaescu inca era presedintele BRS) sa faca asemenea marturisiri. Este inexplicabil, indiferent daca stia sau nu ca este inregistrat. Se pare ca ar fi fost chiar avertizat de secretara sa ca Iacob intra la discutii cu un casetofon. Probabil ca nu-i pasa. Probabil credea ca prin sinceritate isi poate potoli partenerul care reclama ca are creante asupra bancii. Surse apropiate lui Nicolaescu afirma ca doar cu cateva ore inaintea intalnirii cu Iacob, fostul presedinte al BRS afirmase ca nu stia ce vrea Iacob de la el, din moment ce chiar el (Iacob) are sa-i dea bani. Mihai Iacob conduce compania tatalui sau, Dramiral. Parteneriatul declarat dintre cei doi a inceput o data cu demersurile Dramiral pentru preluarea pachetului majoritar de actiuni de la Grupul Gelsor. BNR nu a aprobat tranzactia.r
• Nicolaescu este acum in arest, dar a lasat in urma o banca golita de resurse. Anchetele Politiei si controalele BNR incearca sa dea de urma banilor care au disparut din conturile clientilor BRS. Banca s-a orientat, cu predilectie, catre persoane juridice, clienti de anvergura ca SIF-urile, Posta Romana, societatea de asigurari Astra, care si-au deschis depozite de r
milioane de dolari la BRS.r
r
O piesa cu mai multe acter
r
In jurul omului de afaceri Sorin Vantu a izbucnit un scandal de proportii, al carui final este acum greu de anticipat. Linia de plecare a fost prabusirea Fondului National de Investitii. Numele lui Vantu, fondatorul Fondului, s-a vehiculat in jurul acestui crah ca fiind principalul responsabil de pagubele inregistrate de cei aproape 300.000 de investitori la FNI. Au fost controale, anchete, din nici una nu a dovedit vinovatia lui Vantu. FNI a fost insa prima lovitura de imagine pentru omul de afaceri roman. Mediatizarea intensa a subiectului i-au creat lui Vantu imaginea de hot.A doua piesa in acest scandal a fost divortul lui Sorin Vantu de sotia sa, Angelica. Averea i-a fost publicata in presa, scandalul FNI s-a reinflamat. Vantu a coborat cu picioarele pe pamant, putea fi tratat, deci, ca orice muritor de rand.r
A urmat publicarea unei lungi liste, aiuristice, cu asasinate puse la cale de omul de afaceri Sorin Vantu. Peste imaginea hot s-a suprapus cea a unui mafiot. Lucrurile nu s-au oprit aici. Scandalul BRS, izbucnit ca r
urmare a unei inregistrari a fostului presedinte Nicolaescu, in care r
acesta a readus in atentie numele lui Vantu este, deocamdata, ultimul act dintr-o piesa cu final imprevizibil. r
Ca om de afaceri, Vantu a adunat in jurul sau o serie de personalitati r
din lumea economica romaneasca si nu numai: bancheri cu reputatie, economisti, oameni politici. Sponsorizarile sale au ajuns pana la candidatura pentru presedintie a lui Ion Iliescu. De fapt, toate aceste r
lucruri nu sunt de mirare. Vantu reusise se acumuleze bani si era firesc, pe de o parte, sa angajeze oameni care sa-i administreze bunurile. Pe de alta parte, orice om de afaceri poate sa faca sponsorizari, nici o lege nu-i interzice unui om liber sa finanteze activitati nonprofit.r
Scandalul Vantu a readus in atentia opiniei publice nume de rezonanta, care nu au ocolit nici persoane angajate in serviciile secrete ale Romaniei. Este greu de anticipat astazi pana unde va ajunge acest scandal, inceput cu aproape un an si jumatate in urma.r
• Istoria parteneriatului dintre societatile de investitii financiare (SIF-uri) si omul de afaceri Sorin Vantu a inceput in anul 1998, cand Grupul Financiar Gelsor a preluat pachetul majoritar de actiuni al fostei banci Astra din Brasov. Ulterior, Banca Astra si-a schimbat denumirea in Banca Romana de Scont (BRS). Vantu, atunci proprietarul Gelsor, devenea, indirect, actionarul majoritar al BRS. Ceilalti actionari erau membrii fondatori ai fostei Astra – SIF Transilvania, SIF Oltenia, cateva societati comerciale din Brasov si persoane fizice, intre acestea figurand presedintele SIF Transilvania, Mihai Fercala, si un director din cadrul societatii de investitii. In anul 2000, SIF-urile si-au manifestat intentia de a participa la o majorare de capital al BRS, in vederea preluarii controlului bancii. Celor doua societati de investitii li s-ar fi alaturat si restul SIF-urilor. Tranzactia nu a mai avut loc. r
• 2000 este anul in care pe piata bancara intra Banca de Investitii si Dezvoltare (BID). Era cea de-a doua banca a lui Sorin Vantu, care detinea 95% din actiuni. Banca a fost in centrul atentiei in primul rand din cauza numelor legate de ea: Sorin Vantu, proprietarul, un om de afaceri controversat – era in centrul scandalului FNI; Nicolae Vacaroiu, primul presedinte al BID, fost premier al Guvernului Romaniei (acum presedintele Senatului), Corneliu Croitoru, presedinte BID din primavara anului 2001, fost viceguvernator al BNR, alte persoane din conducere provenind din BNR si de la r
Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar.r
r
Anchetatorii pe circuitul banilorr
r
Pentru anchetatori, cazul Bancii Romane de Scont nu este simplu. Ce se stie la aceasta ora? Ca au fost efectuate transferuri de bani din conturile clientilor, fara acordul acestora, ca banii au migrat prin mai multe conturi. Ca au fost acordate credite fictive. Dramiral Group reclama o astfel de situatie si a inaintat o plangere penala la Parchetul General. Sorin Vantu, fostul proprietar al BRS, prin intermediul Grupului Gelsor (acum in proprietatea avocatului sau Ioan Chelaru), a fost nominalizat printre beneficiarii sumelor transferate din diverse conturi ale clientilor BRS. Vantu neaga aceste acuzatii si a depus, la randul lui, o plangere penala impotriva fostului presedinte al BRS, Teodor Nicolaescu. Motivul? I s-a umblat in conturi fara stirea lui. Avocata lui Ncolaescu, Paula Iacob, afirma, intr-un interviu acordat revistei noastre, ca nu exista dovezi clare care sa indice destinatia sumelor. De la casieria BRS au fost ridicati bani din dispozitia fostului presedinte. Deocamdata nu exista semnaturi sau imputerniciri care sa ateste ca banii au intrat intr-adevar in buzunarele celor nominalizati. Totusi, Nicolae Cinteza, directorul directiei de Supraveghere din cadrul BNR, a declarat intr-un interviu acordat Mediafax: „Uneori banii lasa urme (…) In miile de tranzactii verificate pana acum, doar intr-un singur caz nu am putut stabili circuitul complet al banilor. In toate celelalte cazuri, soldul contului inainte de efectuarea tranzactiei (cu alte cuvinte, ce exista in portofel) era nesemnificativ (de ordinul zecilor sau sutelor de mii) fata de sutele de milioane, miliardele si uneori zecilor de miliarde care intrau si ieseau din contul respectiv. Va asigur ca circuitul sumelor a fost identificat”. r
Banca Nationala a identificat circuitele sumelor, anchetatorii penali vor trebui sa identifice vinovatii si profitorii. Za cu za, se formeaza acum un lant al arestarilor. Startul l-au dat presedintele bancii, Teodor Nicolaescu, si Corina Alexe, directorul sucursalei Bucuresti a BRS. A urmat conducerea societatii de asigurare Astra, care a depus in conturile de la BRS si BID suma de opt milioane dolari. Depozitul constituit de Astra era un colateral pentru un credit contractat de o societate ce apartine fostului prefect de Hunedoara, Costel Alic, membru PSD, in vederea realizarii unei investitii la o mina de cuart. Se pare ca lucrarile au demarat cu intarziere, iar depozitele societatii Astra erau la un pas de a fi executate de BRS. r
S-au oprit arestarile aici? Cine va urma? Zilele urmatoare vor completa, probabil, lista cu urmatorii arestati.r