54 de angajați din corpul tehnic al Teatrului Național „I.L.Caragiale” din București au fost concediate la finalul acestei stagiuni teatrale. Decizia directorului Ion Caramitru a provocat revoltă în rândul actorilor și al opiniei publice, însă acesta a spus că a fost nevoit să ia această măsură deoarece Ministerul Culturii, de care TNB depinde direct financiar, a redus fondurile.

Ce salarii sunt în TNB

Conform unui document care se regăsește pe site-ul TNB și care poartă numele de „Statul de funcții martie 2019” aduce lămuriri și asupra câștigurilor din Teatrul Național. Astfel, managerul are un salariu tarifar de 14.038 lei, la care se adaugă un spor de „condiții vătămătoare” (cine l-o vătăma pe manager?) de 1.404 lei și încă unul, indemnizație pentru hrană, de 347 de lei (această indemnizație este luată de toți angajații TNB). Din aceași foaie, mai aflăm că un actor de treapta 1 A, gradația 5, este retribuit cu 10.328 lei, plus indemnizația de mâncare, plus un spor de condiții grele de lucru de 1.388 lei. Dacă deține și vreun titlu științific, mai ridică 1.040 lei. Dacă nu, nu. Cea mai mică leafă o are un actor de treapta 1 (fără A), gradație 0, și este de 5.528 lei, plus banii de masă și 829 de lei sporul de condiții grele. Una peste alta, salariile sunt bune. Pe același „stat” găsim, însă, un lucru bizar: există numai 14 căsuțe unde se găsește trecut cuvântul actor, în condițiile în care TNB are nu mai puțin de 79 de actori angajați cu acte în regulă. Până la închiderea ediției nu am găsit pe cineva care să ne explice ce înseamnă acele 14 poziții din lista cu pricina.

Lista completă a salariilor din TNB:

Ion Caramitru și-a rotunjit veniturile cu alte indemnizații

La pensia pe care o încasează, salariul de manager al Teatrului Național, sumele obținute din colaborări, inclusiv pentru funcția de președinte al UNITER, Ion Caramitru a făcut demersuri la instituțiile statului pentru a încasa drepturile pe care le are ca cetățean.

Astfel, ca aromân de origine, este beneficiar al Legii 189/2000, care se referă la cetățenii care „în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 au avut de suferit persecuții din motive etnice”. De asemenea, Caramitru beneficiază și de Legea 118/2002, prin care o comisie națională și Secretariatul General al Guvernului i-au atribuit o indemnizație de merit. Cuantumul lunar al indemnizației de merit este egal cu 3 salarii minime brute pe țară și este neimpozabil (art 5).

Situație explozivă în lumea scenei

Săptămâna trecută, la final de stagiune și în toiul scandalului mediatic, actorii au ieșit în fața spectatorilor la sfârşitul pieselor „Viforul” şi „Orchestra Titanic” şi au vorbit despre situaţia economică dificilă cu care se confruntă teatrul lor. Au urmat exemplul directorului Caramitru care, în urmă cu ceva timp – conform unor martori din public – la sfârșitul piesei „Dineu cu proști” îndemna spectatorii să meargă la vot. Prin articolul de față nu vrem să se înțeleagă că „Evenimentul zilei” susține sau militează pentru ideea că nu trebuie subvenționată cultura. Credem, însă, că bugetul alocat din bani publici unei instituții de cultură trebuie gestionat bine, așa cum se întâmplă în orice întreprindere de stat sau privată. E treaba managerului, el trebuie să găsească soluții, adică să se întindă cât e plapuma. Iar la Teatrul Național (ca și la alte teatre bucureștene) nu se câștigă chiar puțin, din ce am văzut în documente publice.

Tăierile bugetare au dus la situația de față

Contactat telefonic, actorul Mihai Călin a declarat în exclusivitate pentru EVZ că „problema principală este tăierea bugetului Ministerului Culturii, care, bănuiesc, a fost operată de Ministerul de Finanțe. Acesată tăiere vine după alte două momente care au creat și ele mari probleme. Una este întârzâierea aprobării bugetului în curs, care trebuia să se petreacă anul trecut, nicidecum în primăvara asta și tăierea, în urmă cu circa șase luni, a 30% din fondurile Administrației Fondului Cultural Național, lucru despre care nu se prea vorbește, dar care a blocat foarte multe proiecte. Așadar, au fost mai multe etape care au tot lovit zona culturală. Guvernul ar trebui să gestioneze mai cu grijă aceste aspecte. Cât despre tăieri, aici, evident, cel mai mult de suferit au artiștii independenți, cei care lucrează ca și colaboratori. Tot auzim despre creșteri economice minunate, dar de la cultură se taie la greu. În plus, de câțiva ani, toate teatrele au cerut posturi tehnice bugetate, ca să nu se mai recurgă la soluții încropite, dar acestea nu s-au aprobat. Și, totuși, nu se poate lucra fără partea tehnică. Și mai trebuie spus ceva: este foarte adevărat că s-au mărit salariile, atât la artiști, cât și la partea tehnică, dar bugetul, per total a rămas același. Deci, ca să crească lefurile s-a tăiat de la investiții. Asta înseamnă și mai puțină activitate artistică”.

4 milioane de lei în plus

„Nu este vorba de nicio disponibilizare din niciun teatru. Singurii care au ridicat această problemă sunt cei de la Teatrul Naţional din Bucureşti, vorbind despre un anumit număr de angajaţi, că de luni aceştia nu vor mai fi angajaţi. Nu este adevărat. Trebuie drămuit banul public, trebuie cheltuială responsabilă din partea managerului”, a spus ministrul. El a precizat că cele 54 de persoane de la TNB la care face referire managerul teatrului, Ion Caramitru, „sunt angajate la o firmă privată, care are un anumit contract cu Teatrul Naţional Bucureşti”. „Deci nicio persoană din Teatrul Naţional Bucureşti, angajată pe o perioadă nedeterminată, nu va fi dată afară din teatru. Îmi pare rău că se uzează de ieşiri în presă, cu dezinformarea opiniei publice. (…) Am făcut un apel la dl Caramitru pentru o cheltuire cât mai corectă a banului public dintrun buget alocat anul acesta şi având 4 milioane de lei în plus anul acesta faţă de 2018. Este singurul manager care spune că va da oameni afară. Repet: sunt colaboratori ai teatrului, care nu sunt angajaţi ai TNB”, a susţinut Valer-Daniel Breaz.

Despre personalul tehnic și plățile de la „bunuri și servicii”

De pe blogul criticului de artă Iulia Popovici aflăm câte ceva din lucrurile care se petrec în spatele scenelor din teatre, și deci și din TNB. Iată ce scrie Iulia Popovici, după ce explică evoluția situației finaciare în plină cădere și din a cărei cauză pare să se fi ajuns la situația concedierii celor 54 de tehnicieni de sub conducerea lui Caramitru: „Rezultatul este externalizarea a tot ceea ce se putea externaliza (pază, pompieri, curăţenie, întreţinere echipamente…), pentru eliberarea unor posturi vitale şi apelul la «artişti colaboratori» (cu contracte de drepturi de autor şi conexe/prestaţie artistică). Unele teatre externalizează şi atelierele (croitorie, tâmplărie etc.) – personalul e preluat de noi firme, care vor deveni principalii furnizori de decoruri şi costume de spectacol pentru întregul sistem. Toate acestea (serviciile externalizate şi colaboratorii) se plătesc din bugetul de bunuri şi servicii, care, spre deosebire de bugetul de salarii sau de cheltuielile de administrare a clădirii proprietate publică, nu e garantat de nimeni. Între timp, trecerea la sistemul Bologna a multiplicat numărul de absolvenţi de actorie, iar spaţiul public a început să fie tot mai ocupat de ideea că angajaţii pe perioadă nedeterminată din teatre, care nu muncesc, care au ajuns acolo prin sinecuri, stau în calea angajării tinerilor «şomeri». În continuare, există contexte insuficiente de formare… formală a tehnicienilor de scenă, care, într-un sistem public unde salariul depinde de nivelul diplomelor, rămîn cantonaţi în zona cea mai prost plătită, a studiilor medii sau fără calificare (pentru maşinişti, de pildă). La evenimentele din Piaţa Constituţiei, nu-i întreabă nimeni ce studii au, în schimb. Pentru păstrarea tehnicienilor (dar nu numai), Teatrul Naţional din Bucureşti, de pildă, dezvoltă un sistem complex de spectacole cu impresar, privaţi care plătesc mai bine pentru un turneu la Deva sau aiurea”.