Fiind confident al regelui Carol I, în urma înfiinţării Domeniilor Coroanei, în 1884, a fost numit administrator, funcţie pe care a deţinut-o până la sfârşitul vieţii.
Educat în Franța, el a fost fiul unui bancher bogat și influent, Lazăr Kalenderoglu, și fratele medicului Nicolae Kalinderu.
Ca și ei, a fost simpatizant al Partidului Național Liberal, cu care a debutat în politică în anii 1880.
În calitate de administrator al domeniilor coroanei, Kalinderu și-a impus viziunea de îmbunătățire a spațiului rural, a înființat ferme model și industria căminelor, promovând alfabetizarea și artele și încurajând antreprenoriatul.
El a privit aceste metode ca o alternativă de lucru la reforma agrară și apărarea drepturilor de proprietate în timpul și după răscoala țărănească din 1907.
A fost lăudat pentru pasiunea și dedicarea sa, dar și criticat pentru incertitudinea rezultatului lor.
Pe lângă proiectul său agrar și munca sa socială, Kalinderu a jucat un rol semnificativ în promovarea alpinismului și o silvicultură modernă, a înființat stațiunea Bușteni și a creat propriul său muzeu de artă.
O figură pitorească cu obiceiuri excentrice, adesea considerată ca fiind snoabă și servilă, a devenit un caracter stereotip pentru scriitori și pentru caricaturiștii de la revista Furnica.
Promisiunea lui neîmplinită de a-și dona averea publicului a sfârșit într-un scandal postum care a durat în anii interbelici.
Juristul şi publicistul Ioan Kalinderu, membru titular, preşedinte şi vicepreşedinte al Academiei Române, s-a născut la 28 decembrie 1840. A fost președinte al Academiei Române în perioada 1904-1907.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric