Pe 3 aprilie 2016 am fost martori la cea mai mare scurgere de informaţii din istorie. Scandalul Panama Papers a demascat oameni bogaţi şi puternici care ascund sume imense de bani în conturi offshore. Dar ce însemnă asta? L-am contactat pe Robert Palmer de la Global Witness să ne explice.
A fost un adevărat potop de ştiri provenite din scurgerea celor 11 milioane de documente din cadrul firmei panameze de avocatură Mossack Fonseca. Furnizarea documentelor din Panama ridică cortina de pe o parte infimă a lumii ascunse din offshore. Ajungem să înțelegem cum clienţii, băncile şi avocaţii apelează la companii ca Mossack Fonseca şi spun: „Ok, vrem o companie anonimă, puteți rezolva asta?” Chiar poți citi e-mailurile poți vedea schimburile de mesaje, se poate observa mecanismul de funcţionare, cum se manevrează totul.
Consecințele au început deja să apară. Premierul Islandei a demisionat. Am aflat şi că un aliat al brutalului dictator sirian, Bashar Al-Assad, deține și el companii offshore. S-a afirmat că ar fi o legătură de 2 miliarde de dolari ce conduce până la preşedintele rus Vladimir Putin, prin intermediul unui prieten apropiat din copilărie, care e un violoncelist de top. Ar fi mai mulţi indivizi bogaţi și nu doar ei, care vor fi îngrijorați de următoarele ştiri şi de următoarele documente scurse.
Seamănă cu intriga unui thriller cu spioni sau a unui roman de John Grisham. Pare fără legătură cu tine, cu mine, cu omul de rând. De ce ar trebui să ne intereseze? Adevărul e că dacă cei bogaţi şi puternici își pot ţine banii în offshore fără să plătească taxele aferente, înseamnă că sunt mai puţini bani pentru servicii publice esențiale ca sănătatea, educaţia, drumurile. Şi asta ne afectează pe toţi.
Pentru organizaţia mea, Global Witness, dezvăluirea asta a fost fenomenală. Mass-media globală şi liderii politici discută despre cum se poate folosi cineva de caracterul secret din offshore ca să-şi ascundă averea, fapt expus și dezbătut de noi de un deceniu.
Multora li se pare lumea asta complicată și derutantă, e greu de înţeles cum funcţionează lumea afacerilor offshore. Îmi place să o compar cu o matrioșka. Poţi avea o companie inclusă în altă companie, care e inclusă în alta, făcând aproape imposibil de înţeles cine e în spatele acestor structuri. Poate fi foarte dificil pentru autoritățile legislative și fiscale, jurnalişti sau societatea civilă să înţeleagă cu adevărat ce se întâmplă.
La fel de interesant e cât de puțin a fost mediatizat subiectul în SUA. Asta poate pentru că niciun nume important din SUA n-a apărut în acest scandal. Asta nu pentru că n-ar fi americani bogaţi care-şi ascund averile în offshore. Pur și simplu, din cauza modului de funcţionare din offshore, Mossack Fonseca are mai puţini clienţi americani. Dacă ar fi fost scurgeri de documente din Insulele Cayman sau chiar din Delaware, Wyoming sau Nevada, ar fi fost mult mai multe cazuri legate de americani.
De fapt, în câteva state din SUA dai mai puţine informații ca să-ți deschizi o firmă decât pentru un permis de bibliotecă. Caracterul secret din America a permis angajaților circumscripțiilor școlare să profite de pe urma elevilor. A permis escrocilor să fraudeze investitorii vulnerabili. Acest tip de comportament ne afectează pe toţi.
Noi, cei de la Global Witness, am vrut să vedem cum funcţionează mai exact în practică. Cum funcţionează, de fapt? Așa că, am trimis un investigator sub acoperire în 13 firme de avocatură din Manhattan. Investigatorul nostru s-a dat drept un ministru din Africa ce dorea să mute fonduri dubioase în SUA, ca să-şi cumpere o casă, un iaht şi un avion. A fost cu adevărat şocant că toţi avocaţii, în afară de unul, i-au oferit sugestii investigatorului nostru despre cum să mute acele fonduri dubioase. Au fost doar întâlniri preliminare, niciun avocat n-a fost angajat şi desigur niciun ban n-a fost transferat, dar se vede clar problema acestui sistem.
E la fel de important să nu considerăm că ar fi cazuri izolate. Nu e vorba de un singur avocat care a vorbit cu investigatorul nostru sub acoperire şi i-a oferit sugestii. Nu e vorba doar de un anumit politician prins într-un scandal. E vorba de cum funcţionează sistemul care protejează corupţia, evaziunea fiscală, sărăcia şi instabilitatea. Ca să combatem asta, trebuie să schimbăm jocul. Trebuie să schimbăm regulile jocului încât să îngreunăm astfel de proceduri.
Pare o veste proastă, ca și cum n-ar mai fi nimic de făcut, că nu s-a schimbat nimic niciodată și mereu vor fi oameni bogaţi şi puternici. Dar ca un veritabil optimist, cred că se observă o schimbare.
De ceva ani încoace e clar avântul spre mai multă transparenţă în privința dreptului de proprietate. Problema a fost pusă pe agenda politică de premierul britanic David Cameron la Summit-ul G8 din Irlanda de Nord din 2013. De atunci UE lucrează la crearea de registre centrale la nivel naţional ale celor ce dețin și controlează cu adevărat companiile din Europa.
Una din veştile triste e că SUA a rămas în urmă. S-a introdus o legislaţie bipartită în Camera Reprezentanților și în Senat, dar nu progresează pe cât ne-am dori. Ne-am dori ca scandalul Panama, ce-am văzut trăgând cu ochiul în lumea offshore, să fie folosit în favoarea transparenţei în SUA şi în lume.
Pentru noi, cei de la Global Witness, acum e momentul schimbării. Vrem ca oamenii de rând să fie înfuriați de cum pot unii să-și ascundă identitatea în spatele unor companii secrete. Avem nevoie ca liderii de afaceri să ia atitudine şi să spună: „Caracterul ăsta secret nu e propice afacerilor.” Avem nevoie ca liderii politici să recunoască problema şi să se angajeze să schimbe legea în defavoarea caracterului secret.
Împreună putem stârpi caracterul secret care permite ca evaziunea fiscală, corupţia şi spălarea de bani să se dezvolte.