Dr. Gheorghe Andrei Dan discută despre impactul profund și cauzele fundamentale ale scandalului Pantelimon
Dr. Gheorghe Andrei Dan discută despre impactul profund și cauzele fundamentale ale scandalului Pantelimon, într-un interviu pentru Spotmedia.
El subliniază că problemele nu ar fi avut loc sau nu ar fi avut aceeași amploare, cel puțin nu la nivel public, dacă ar fi existat sistemele de reglementare necesare.
Prof. Dan afirmă că, din cauza reacției exagerate a presei, pacientul a fost copleșit de neîncredere, disperare și mituri. El se întreabă dacă medicii ATI vor mai avea libertatea de a gândi și de a acționa informat în cazuri grave, având curajul necesar pentru a salva pacienții în situații critice.
Prof. univ. dr. Gheorghe Andrei Dan este cadru universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila. A condus Secția de Cardiologie, Laboratorul de Explorări Funcționale și Laboratorul de Cardiologie Intervențională la Spitalul Colentina și a fost președinte al Societății Internaționale de Farmacoterapie Cardiovasculară.
Într-o discuție despre scandalul acuzației de crimă cu premeditare de la Spitalul Pantelimon, prof. Dan a menționat că acest caz este probabil fără precedent în medicina românească și a generat, așa cum era de așteptat, o polarizare în societate. El a subliniat că, în opinia sa, pasivitatea, fie din indiferență, fie din teamă, este culpabilă.
Prof. Dan a criticat modul în care a fost lansat acest scandal, descriindu-l ca un linșaj mediatic fără precedent în cei 50 de ani de carieră ai săi. El a identificat trei aspecte negative majore.
De asemenea, a menționat că multe dintre argumentele prezentate au fost circumstanțiale și adesea lipsite de relevanță
„Scandalul acuzației de crimă cu premeditare de la Spitalul Pantelimon este probabil fără precedent în medicina românească și a creat, după cum era și de așteptat, polarizarea societății. Care este lectura dvs asupra celor întâmplate?
Unii cred că noi, doctorii, o să continuăm să ne facem treaba, iar lucrurile vor trece. În opinia mea, pasivismul, fie că-i din indiferență sau timorare, este vinovat.
Mă voi referi, în primul rând, la modalitatea în care a fost lansat acest incendiu, acest linșaj mediatic, fără precedent în 50 de ani de meserie.
Eu am identificat trei stâlpi majori maligni ai fenomenului:
1.Încălcarea dreptului la prezumția de nevinovăție în lipsa unor probe directe, concludente și foarte categorice.
2.Dezinformarea publică prin argumente circumstanțiale, adevăruri parțiale și comentarii inadecvate științific.
3. Generalizarea concluziilor și politizarea subiectului.
Am mai vorbit despre zgomotul mediatic creat în perioada Covid în jurul secțiilor de terapie intensivă (ATI). Multe se puteau probabil preîntâmpina dacă atunci se luau măsuri legislative privind sistemul sanitar.
Am urmărit aproape tot ce a apărut în presă ca argumente ale procuraturii. Nu am sesizat nici măcar o singură probă directă care să lege actul medical, corect sau nu, de crima cu premeditare. Mă uit cu interes la o emisiune a BBC în care vorbește despre decese suspecte în spitale, dar în care probele sunt de cu totul altă natură.
Tot ce am auzit este circumstanțial, legături strict temporale, iar unele argumente erau de un penibil absolut. De exemplu: „mi-a spus din priviri să-l las să moară”. Dacă asta poate fi considerat o probă… ?!
Dar faptul că datele din memoria injectomatului privind noradrenalina administrată în fapt, 1 ml/h, erau diferite de cele din fișa medicală, 20 ml/h, nu este o probă concludentă?
Argumentul cu injectomatul este concret, dar prelucrat într-un mod fals. Se confundă debitul de perfuzie cu concentrația.
În 20 ml de perfuzie pe oră poate fi conținută aceeași cantitate de substanță activă pe care s-o pun într-un mililitru pe oră. Nu debitul mililitri/oră contează, ci concentrația de substanță.
În al doilea rând, nu există un protocol fix al injectării de noradrenalină, iar noradrenalina este doar o bucățică dintr-un protocol terapeutic complex, care se face la un bolnav grav. Nicăieri nu se spunea că la un asemenea bolnav trebuie făcut 20, 10 sau 5ml din concentrația X de noradrenalină. Tratamentul se adaptează la condiții și la bolnav”, se arată în interviu.
Prof. Dan a discutat despre lista pacienților decedați și prospectul de noradrenalină găsite acasă la una dintre acuzate
El a explicat că este normal ca cineva aflat sub cercetare să încerce să se apere și să-și justifice acțiunile față de sine, dar acest lucru nu dovedește vinovăția într-un caz atât de grav.
„Dar lista cu pacienții decedați și prospectul noradrenalinei găsite acasă la una dintre acuzate?
Bineînțeles că se apăra. Știa că este luată în vizor și încerca o explicație și justificare măcar față de ea însăși. Din nou, nu este niciun fel de de argument care să dovedească acuzația extrem de gravă de crimă cu premeditare.
Dar declarațiile asistentelor cărora li s-a cerut să nu respecte doza din fișa medicală?
Toate aceste lucruri nu sunt normale. Ele reprezintă neglijențe de serviciu și malpraxis, dar nu reprezintă argumente directe care să demonstreze premeditarea pentru un act criminal. De menționat că ne găsim la o secție cu probleme interne conflictuale, din păcate.
Și vă întreb, care ar fi fost mobilul pentru o asemenea acțiune incredibilă, extremă și neacceptabilă la două fete de 30 de ani care lucrau într-un spital de stat și care nu erau legate direct de gradul de ocupare al ATI? Mai ales că se știau sub observație, pentru că originea întregii probleme este o secție cu un conflict intern vechi.
A șocat afirmația că pacientul e ”de lăsat”.
Toate declarațiile martorilor sunt fie, ca să zic așa, pe surse, fie sunt foarte ciudate.
Nu sunt în măsură să stabilesc ce competență ar fi avut asistentele să judece cazul din punct de vedere medical. Iar faptul că un doctor comunică altuia că în opinia lui pacientul are șanse minime nu-l transformă în criminal, dacă pacientul decedează la terapia administrată.
Sunt multe lucruri care dovedesc neglijență, sunt multe lucruri care poate nu trebuiau să se întâmple așa. În primul rând, că nu se poate face nicio modificare de protocol terapeutic fără o justificare în foaie, că nu se pot transmite dispoziții verbale fără să fie înregistrate”, se mai arată în interviu.
Prof. Dan s-a întrebat dacă prezumția de nevinovăție este vreodată respectată
El a făcut referire la cuvintele Annei Frank, spunând că, deși faptele nu pot fi desfăcute, poate această situație ne va învăța să nu repetăm aceleași greșeli în viitor.
„E prezumția de nevinovăție vreodată respectată?
Vorba Annei Frank, lucrurile care s-au făcut nu se pot desface, dar poate ne ajută să nu mai facem așa în viitor.
Nu cred că susține cineva că un tratament nu trebuie trecut în foaia de observație, însă toată lumea a fost șocată de acuzația de o gravitate maximală și nejustificată, de vânătoarea de vrăjitoare.
Prima instanța a decis arestul preventiv, cea mai grea dintre măsurile preventive, deci judecătorii au văzut în acel dosar niște date, niște fapte, niște probe.
Justiția să-și facă treaba, dar am o întrebare retorică: după tot acest zgomot infernal bubuitor, după această pălălaie din media, putem fi convinși că judecătorii vor lua o hotărâre care să contrazică ceea ce s-a întâmplat?
Am repulsie pentru orice nedreptate, nu-mi doresc decât ca judecătorii care vor analiza acest caz să fie verticali, independenți, să nu țină seama de niciun fel de zgomot, așa cum cred eu că trebuie să fie un judecător.
Din păcate, lucrurile nu se vor opri aici, oricum.
Acești doctori se luptă cu un argument foarte ascuns și sensibil al activității medicale, care este alegerea. Alegerea medicală este ceva foarte complicat.
În momentul când iei o decizie, faci o alegere. Nicăieri nu există un cod bătut în cuie care să-ți spună că alegerea ta e unică și e bună. Alegerea medicală se plimbă între lucruri foarte subiective și lucruri foarte savante.
Mâine, medicul ATI care, altfel, în fața unui bolnav grav, ar fi luat o decizie angajantă, care putea să facă și rău bolnavului, dar pe care o considera singura salvatoare în acest moment, credeți că va mai avea curajul s-o ia? Vă spun eu că nu.
Deja din perioada Covid simt timorare la colegii din ATI, teama de a lua decizii angajate care să-i expună.
Medicii ATI vor mai putea să aibă libertatea de gândire, să acționeze în cunoștință de cauză la un pacient grav, pe care eventual îl pot salva cu o măsură în extremis? Vor avea curajul? Eu cred că nu.
Consecințele fenomenului sunt dincolo de rezolvarea lui și sunt foarte grave. Este principalul lucru care m-a făcut să iau poziție. Acesta și faptul că pacientul a fost împins fără voia lui în brațele neîncrederii, ale disperării, ale miturilor”, se arată în finalul interviului.
