„Face vogă în ultimele zile terapia cu plasmă de la pacienţii convalescenţi la cei bolnavi în faza critică. Împrumutată din tratamentul altor infecţii virale, nelegată la marea industrie Pharma (un bau-bau tentacular, dar când e nevoie de medicamente scumpe, să te ţii ce de telefoane!), procedura este încă în testare şi presupune că se iau 400 de mililitri de sânge de la donatori voluntari care au avut infecţia, se separă celulele de lichid (plasmă) şi se transferă către primitor. Metoda presupune o testare prealabilă a donatorilor pentru HIV, Sifilis, hepatitele B şi C şi este grevată de un risc de anemie suplimentar la donatori.
Găsesc că articolul din JAMA al lui Shen are hibe, e făcut pe doar 5 pacienţi care oricum primeau şi alte terapii, inclusiv antivirale, so we need some more.
S-au scurs 4 luni de pandemie şi avem peste 2,5 milioane de infectaţi în lumea largă (unii rămân netestaţi, din varii motive). Ţările europene încep să se relaxeze, iar Austria este cea dintâi (îmi explic încă odată de ce ramâne Viena oraşul meu preferat în Europa). Germania redeschide magazinele mici, chioşcurile de cărţi şi îşi obligă cetăţenii să poarte măşti în transportul în comun şi mai ales în public. Ei au testat masiv şi au abordat, politically corect, fiecare pas şi asta se vede prin incredibila lor rată de mortalitate (în jurul lui 3%). Norvegia îşi deschide şi ea grădinitele, surdă parcă la protestul părinţilor, dar şi pieţele în aer liber. Polonia le îngăduie accesul oamenilor în parcuri şi grădini, unde probabil vor dansa graţioasele figuri din primăvara lui Sandro Botticelli (i-am dat secvenţa eruditului Vasile Bănescu, în superba emisiune moderată de Ciprian Olinici, din noaptea de Înviere). Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, care este nu numai un om distins, dar frumos cu adevărat, ne aducea în atenţie o lucrare celebră a lui Hieronymus Bosch, dominată de monştrii care gravitează în jurul Celui care poartă crucea.
Cu câteva excepţii, reluate masochist de TV-urile care stau la pândă cu rigla să ne dea ritmic peste degeţele, românii au fost disciplinaţi şi solidari, de Paştele ortodox, rugându-se în casele devenite paraclise sau capele. Înţelepciunea şi lipsa de orgolii a bisericii noastre (care se dovedeşte că nu mai are nevoie de validare), ne ajută ca odată cu vârful ce va să vie în câteva zile, să ne primim premiul cu coroniţa. Vom purta măşti în public câteva luni. Ne vom trimite copiii la şcoală după ce le-am dat acces la tablete şi zoom cât să le facă psihologilor guriţa aguridă. Vom asculta cu privire fixă mierlele cum sporovăiesc de dimineaţă (pe la şase) şi vom mirosi (câtă bucurie să poţi!) aerul proaspăt din parcuri care în câteva săptămâni vor fi accesibile. Vom trece din nou, zi dupa zi, prin goana nebună, pe caldarâmul pe care am ajuns să ni-l cunoaştem piatră cu piatră şi por cu por. Vom fi un pic convalescenţi cu vieţile noastre.
Halatele Albe nu se vor îmbrăţişa cu nimeni şi vor dezvolta accente paranoiace, suspectând fiecare pacient din faţă de COVID-19, luni de zile de acum încolo. Vom privi cu compasiune orice om care se smiorcăie că e greu să porţi o mască pe nas ore în şir, darămite să mai şi lucrezi, fără să te sufoci sau să ţi se aburească ochelarii.
Fiindcă, nu-i aşa, „viaţa e vis!”, a zis Schopenhauer.
Nihil sine Deo! Cu înţelesul din Cartea Cărţilor.
Ştiu că nu e limba liturgică a ortodoxiei. Ştiu că are şi alte înţelesuri.
Promit să mă fac cuminte.
#wecare!”, a fost mesajul acesteia.
