Imaginați-vă un război violent în centrul statului Texas, conflict ce se întinde spre est. San Antonio se află în sud-vestul câmpului nostru de luptă fictiv, Austin este la aproape 130 de kilometri la nord și Dallas se află la 322 de kilometri mai departe pe aceeași autostradă, aproape de granița de nord-vest. Houston nu e parte a conflictului, fiind situat chiar în afara graniței de sud-est, iar marginea de nord-est a acestei țări sfâșiate de război ar fi Louisiana și Arkansas. Este o transpunere a conflictului din Siria, scrie Foreign Policy.
În contextul acestui conflict devastator, mai multe zone au ieşit din sfera de control a guvernului. Grupurile rebele au preluat zone de teritoriu imense pornind de câţiva kilometri est de Dallas și progresând tot drumul spre granița de est a țării noastre imaginare.
Rebelii dețin zeci de orașe, de la Greenville, Texas, cu o populaţie de 25.557 de locuitori, tot drumul până la capitala lor de facto, Shreveport, Louisiana, cu o populaţie de 200.327 de persoane. Cu insurgenții deţinând , de asemenea, mai multe sate la vest și la sud de Dallas, guvernul a pierdut controlul a aproximativ 75 la sută din teritoriul țării.
Majoritatea americanilor ar înțelege în mod intuitiv cum să câștige acest război. Cheia este de a captura orașele răspândite în coloana vertebrală vestică a țării: zonelor metropolitane din San Antonio, Austin, Dallas sunt casa a peste 10 milioane de oameni, eclipsând satele din estul Texasului sau zonele din Deep South. Controlând aceste trei orașe, îţi poţi aduna resursele necesare pentru a lovi o insurgenta rurală – sau pentru a deține suficiente pârghii pentru a negocia încetarea conflictului pe termenii tăi.
Președintele Bashar al-Assad a înțeles această strategie și o folosește pentru a-i contracara pe cei care caută să-l răstoarne de la putere.
Câmpul nostru de luptă fictiv este, desigur, o hartă a Siriei pe un peisaj american: San Antonio se află aproximativ pe locul în care ar fi Damasc, Austin ar fi Homs, iar Dallas este Alep – cele trei mari orașe siriene cele mai prospere înainte de război. Conflictul a devastat în special Homs și Alep, cu mulți dintre locuitorii acestor orașe fugind în străinătate sau în zonele deținute de guvern în jurul capitalei sau în zonele de coastă.
Dar aceste centre urbane rămân vitale pentru Siria – și Assad a făcut progrese semnificative în le securiza, în timp ce adversarii săi se ceartă între ei pe franjurile țării.
Atenția internațională asupra Siriei – împreună cu lovituri aeriene ale coaliției occidentale – este acum axată pe lupta pentru un șir de orașe mici, la nord-est de Alep.
Dușmanii lui Assad în regiune – Statul Islamic, pro-kurd Forțele Democratice Siriene pro-kurde SDF și rebelii sprijiniţi de Turcia – se luptă unii cu alţii pe un câmp de bătălie ce se întinde din orașul Al-Bab până la râul Eufrat.
Marile agenţii de ştiri s-au grăbit să descrie orașul Manbij, deţinut de forţele siriene pro-kurde, ca fiind "strategic" în acest nou val de luptă. Manbij – care se poate mândri cu o populație de 75.000 de persoane înainte de război, similar cu localitatea Longview, Texas – nu a mai fost catalogat ca strategic în cei cinci ani de război sirian.
Poate că jurnaliștii au trezit realizat importanţa oraşului, sau poate au fabricat natura sa "strategică" pentru a-şi convinge cititorii de importanţa articolului lor.
Dacă se întâmplă să fii un rezident din Manbij sau dintr-un sat vecin, desigur, orașul este într-adevăr strategic. Zona este, de asemenea, importantă pentru Statului Islamic din cauza frontierei cu Turcia, iar pentru kurzi este o cale de a uni zonele aflate sub controlul lor.
Totuşi, când vorbim despre cine câștigă controlul asupra Siriei, importanța sa este marginală. În câmpul de luptă american, acesta corespunde aproximativ zona dintre orașele texane Farmersville și Cooper – o întindere de aproape 73 de kilometri de teren care traverseaza câteva sate mici, exact ca şi omologul său sirian.
Assad a renunţat cu mult timp în urmă la controlul asupra multora dintre echivalenții sirieni ai Farmersville și Cooper. În schimb, el și-a concentrat resursele asupra poziţiilor pe care le deţine în Damasc, Homs și Alep.
Întinderea de pământ care leagă aceste trei oraşe, trecând prin zonele de coastă predominant Alawite, care constituie baza de sprijin puternică a lui Assad, formează ceea ce unii analiști au numit "Siria utilă".
Nu este doar o concentrare a populaţiei din Siria, ci este un motor economic al țării. Fabrice Balanche, un coleg invitat la Institutul pentru Politica Orientului Apropiat din Washington, estimează că 10 din cele 16 milioane de sirieni care se află încă în acestă ţară locuiesc in zonele controlate de guvern, concentrate pe această porțiune.
Cele mai multe dintre centralele care alimentează țara cu energie electrică sunt între Damasc și Alep, după cum aminteşte în mod util analistul David Butter de Chatham House, în timp ce rafinăriile care alimentează cu combustibil zonele controlate de guvern se află în jurul oraşului Homs.
Date care sa arate dezvoltarea provinciilor din Siria sunt greu de găsit, dar Biroul sirian de Statistică are statisticile de dinainte de război, care sugerează că majoritatea instalațiilor industriale private ale țării au existat, de asemenea, în acest areal.
Cel mai notabil succes al loialiştilor a fost în Damasc, unde forțele pro-guvernamentale au combinat o campanie masivă de bombardamente cu tăierea alimentării de hrană si provizii, pentru a învinge grupurile rebele din suburbiile capitalei. În urmă cu două săptămâni, suburbia Daraya, deţinută de rebeli, s-a predat guvernului după o perioadă de patru ani de asediu.
În luna Mai, luptători loialişti şi-au concentrat luptele împotriva rebelilor pentru a captura un teren agricol cheie în Ghouta – deschizând astfel calea înfometării adversarilor pe timp de iarnă. De asemenea, guvernul pare să fi contracarat cu succes orice formă de ameninţare venită dinspre tabăra de la Yarmouk, o așezare cu refugiați palestinieni din apropierea capitalei, în care s-au infiltrat luptătorii Statului Islamic.
Tendințele în alte orașe principale ale Siriei sunt, de asemenea, în direcția forţelor loialiste. Trupele pro-guvernamentale, care cu mult timp în urmă au forțat predarea rebelilor la Homs, au reluat în această săptămână bombardamentele asupra suburbiei asediate Al-Waer. Luptătorii opoziţiei negociază un acord în urma cărora să se retragă din zonă.
Guvernoratele de coastă Tartous și Latakia rămân ferm în mâinile guvernului, iar ofensiva rebelilor în sud a dat greș grav. Știrile venite de la Alep sunt, de asemenea, rele pentru luptători anti-Assad: Duminică, forțele loialiste au reimpus un asediu asupra zonelor controlate de rebeli din nordul orașului.
Nici unul dintre aceste aspecte nu este menit să sugereze că Assad ar trebui să doarmă liniştit. Aceste câștiguri au fost posibile doar cu intervenția masivă a Rusiei și a Iranului și există toate motivele să credem că regimul Assad ar putea cădea dacă Moscova sau Teheranul şi-ar retrage sprijinul.
Assad riscă, de asemenea, ca Rusia și Iranul ia măsuri în Siria care sunt benefice pentru propriile lor interese strategice, dar dăunătoare pentru autoritatea sa – după cum s-a întâmplat atunci când președintele Vladimir Putin nu a vrut să folosească apărarea sa aeriană în Siria pentru a contracara incursiunea Turciei în partea de nord.
Assad ar trebui să fie, de asemenea, preocupat de cât de mult îl mai iubesc forțelor siriene care luptă de partea sa. Tobias Schneider, într-un articol convingător pentru War on the Rocks, detaliază modul în care războiul lung a ros instituțiile de stat din Siria.
Forțele armate s-au prăbușit, susține el, înlocuite fiind cu milițiile locale care se angajează în acţiuni criminale, contrabandă și luptele interne distructive pe o scară pe care guvernul este prea slab pentru a le controla. Sunt aşa-numiţii huligani înarmaţi, susţine Schneider, cei care dețin cu adevărat dominația în "zonele deţinute de guvern" din Siria – nu Assad însuși.
Assad se confruntă cu creșterea amenințărilor la adresa autorității sale din partea aliaților săi interni și internaționali, chiar în constelația de forțe "pro-Assad" care face progrese în bătălia cu insurgenţa armată. Tradus în câmpul nostru de luptă imaginar din Texas, el a reușit tot mai mult securizarea oraşelor San Antonio, Austin şi Dallas şi transfărmând conflictul într-o luptă pentru orașele auxiliare, cum ar fi Greenville sau Longview.
Este posibil ca forțele kurde sau cele susţinute de Turcia să se concentreze pe aceste orașe și sate periferice, chiar şi în condiţiile în care abilitatea lor de a amenința puterea lui Assad asupra restului țării este tot mai iluzorie.
Președintele sirian ar putea foarte bine să piardă acest război, dar face foarte dificilă victoria pentru forțele rebele.
Citeşte articolul original pe Foreign Policy. "Real World. Real Time" Urmăreşte Foreign Policy pe Facebook. Subscrie pentru materialele Foreign Policy aici. Copyright 2016. Urmăreşte Foreign Policy pe Twitter.