Tonul faţă de Beiijing se schimbă în Africa. Asta se resimte până la şefii de stat ai continentului, mai puţin reverenţioşi faţă de superputerea chineză, care e totuşi primul partener comercial şi cel mai important creditor în multe ţări africane.

Oficialii chinezi şi-au putut da seama de asta luni şi marţi la Dakar, cu ocazia celui de-al 8-lea Forum de cooperare chino-africană. Declaraţia finală a întâlnirii a afirmat totuşi „principiul unei singure Chine”, drag Beijingului faţă de Taiwan.

Ţările africane au convenit că soarta Hong Kongului, Tibetului sau a minorităţii uigure ţin de afacerile interne ale Chinei. Aceasta a promis, în schimb, să susţină Africa fără să-i impună un model. Această declaraţie finală complezentă nu spune însă tot, notează Le Temps.

Fidel prudenţei sale de la începutul pandemiei, preşedintele Xi Jinping nu s-a deplasat la Dakar. Prin videoconferinţă, el a promis luni un miliard de vaccinuri pentru a remedia întârzierea Africii. Acest anunţ vine când Africa de Sud şi vecinii săi sunt izolaţi de naţiuni după secvenţierea variantei Omicron care face planeta să tremure.

Diplomaţia vaccinurilor

Acum ceva vreme, promisiunea lui Xi Jinping ar fi fost aplaudată fără rezerve de guvernele africane. De această dată ea a fost considerată atât un act de generozitate, cât şi ţinând de diplomaţia vaccinurilor pe care o foloseşte Beijingul ca să-şi atragă simpatiile africane.

Preşedintele Xi Jinping a considerat că e bine să precizeze că, din acest miliard de vaccinuri, 400 de milioane vor fi produse pe continentul african în cadrul „parteneriatului win-win”. El a susţinut, de asemenea, ridicarea brevetelor cerute Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) de către Africa de Sud pentru a facilita producerea de vaccinuri pe continent.

Gazda summitului, Senegalul, şi-a reiterat sprijinul pentru „principiul unei singure Chine”, pentru a menaja Beijingul în problema ultrasensibilă a Taiwanului. Poate pentru a se arăta mai critic pe un dosar important în alt fel pentru africani.

„Avem multe datorii pentru investiţii, ne trebuie mai multe investiţii din fonduri proprii”, a îndrăznit să spună ministrul senegalez al economiei. În acelaşi registru, preşedintele Republicii Democratice Congo, Felix Tshisekedi, a cerut „să se rectifice” parteneriatul dintre China şi Africa şi să se reechilibreze schimburile comerciale prin Oceanul Indian. Cât despre omologul său sud-african, Cyril Ramaphosa, el a insistat pe „respectul” datorat continentului.

Mesajul exprimat subtil de liderii africani a fost recepţionat parţial de Xi Jinping. Preşedintele chinez a promis investiţii private suplimentare de 10 miliarde în următorii ani, chiar dacă precedentele promisiuni sunt încă departe de a se fi materializat.

Exporturile africane, în special agricole, vor beneficia de asemenea de scutiri vamale, în vreme ce produsele chinezeşti inundă pieţele africane. Xi Jinping a fixat obiectivul de 300 de milioane de dolari importuri africane peste trei ani. În sfârşit, preşedintele chinez a anunţat că ţărilor africane celor mai sărace li se vor anula unele datorii până la sfârşitul anului.

Datoria care supără

Într-adevăr, în ciuda răspunderii Chinei în declanşarea pandemiei care loveşte din plin economiile africane, se cristalizează nemulţumirile privind datoria contractată de multe ţări africane pentru a construi infrastructură mare în cadrul noilor drumuri ale mătăsii promovate de Beijing.

Membru al unui colectiv de intelectuali pentru „renașterea africană” (CORA), Folashade Soule constată „lipsa de transparenţă privind datoria, atât din partea liderilor africani, cât şi a omologilor lor chinezi”.

Potrivit acestei cercetătoare de la Universitatea din Oxford, populaţiile africane sunt prea puţin la curent cu datoriile faţă de China. În situaţia în care anumite creanţe ameninţă să devină nesustenabile, atât de mult depind de exportul de materii prime al căror preţ este foarte volatil.

„Lipsa de transparenţă alimentează de asemenea fake news-urile în special privind confiscarea bunurilor strategice, cum se arată într-o ştire falsă despre confiscarea de către China a aeroportului din Entebbe, Uganda, pentru incapacitate de plată a împrumutului acordat de China”, continuă

Folashade Soule, referindu-se la un articol apărut într-un ziar ugandez chiar înaintea summitului chino-african.

„Contractul secolului”

Scandalul în jurul „contractului secolului” încheiat de fostul preşedinte al RDC Joseph Kabila este real şi tocmai a izbucnit. În 2008, China a obţinut exploatarea de minereuri strategice în schimbul construirii de drumuri. Potrivit unor scurgeri de la bănci, exploatate de un consorţiu internaţional de jurnalişti şi ONG-uri numit „Congo hold-up”, zeci de mii de dolari au fost deturnaţi în cadrul acestui contract, iar drumurile promise se lasă aşteptate.

În ultimele luni, mai multe întreprinderi miniere chinezeşti au fost denunţate că îşi maltratează angajaţii congolezi. „China este mai rapidă să condamne neregulile întreprinderilor sale şi să sancţioneze antreprenorii vinovaţi. Beijingul este mai atent cu imaginea sa”, remarcă Folashade Soule.

La primul summit cu Africa, în urmă cu 20 de ani, China era în poziţie de outsider faţă de celelalte puteri prezente pe continent. Nu mai este cazul, iar acum Beijingul este ţinta din ce în ce mai multor critici pe fondul unor rivalităţi exacerbate, în special cu Statele Unite.

„Opiniile africane sunt mai critice faţă de China, chiar dacă majoritatea consideră că influenţa chineză, în special economică, este pozitivă”, notează Folashade Soule. Şi dă următorul sfat: „Guvernele africane nu ar trebui să aleagă o tabără, mai ales între Statele Unite şi China, ci mai curând să adopte strategii care pun în competiţie ţările rivale pentru a obţine de la ele mai multe beneficii”.