Am avut șansa să cunosc câțiva antreprenori români care au reușit să devină lideri de piață în segmentele lor, ba chiar să "le dea rușine" unor multinaționale consacrate. Dau doar două exemple pe care le-am aflat recent, cu ocazia unor conferințe organizate de grupul CEZ: FAN Curier și Autonom. Atât Felix Pătrășcanu, fondator al firmei de curierat, cât și frații Ștefan, inițiatorii companiei de "rent a car" au cel puțin un lucru în comun. Vorbesc foarte des despre schimbare și despre nevoia unei organizații de a se adapta permanent la noile condiții. Cu toții au clar în minte nevoia de a avea alături oameni bine pregătiți, independenți și mulțumiți de condițiile de muncă. Și niciunul nu așteaptă de la stat altceva decât să fie lăsat în pace să-și facă treaba în condițiile legii – aceeași pentru toată lumea.

Cum se potrivește această atitudine – câștigătoare, dacă luăm în calcul rezultatele susnumitelor companii – cu cea a politicienilor și a cohortelor de salariați de la stat? Extrem de puțin, spre deloc! Pentru oamenii aceștia care își datorează existența sistemului inapt al postcomunismului, lucrurile s-au înțepenit în mentalul colectiv la nivelul timpurilor revoluției industriale. Ei încă mai cred că statul e în tot și în toate, că succesul înseamnă să fii șef și să-ți angajezi în subordine rudele și prietenii, că doar mintea lor luminată poate să ne păzească țărișoara de pericolele aduse de imperialiștii europeni sau americani. (Nu e clar care sunt mai periculoși, e după cum bate vântul pomenilor.) La stat, oamenii încă mai cred că hoții – fie că sunt prinși, fie că nu – sunt niște băieți deștepți și că adevărul e o bombă atomică care trebuie ținută adânc îngropat în pământ și accesibilă doar pe bază de țidulă.

Din fericire, viața își urmează cursul firesc. Televiziunile cumpărate pe bani negri au audiențe din ce în ce mai mici în timp ce până și bunicii noștri și-au făcut conturi de Facebok. Taximetriștii nespălați și agresivi pierd business în favoarea șoferilor agreați de platforma Uber. Orașele cu primari care au renunțat să vămuiască orice afacere locală se dezvoltă rapid în timp ce altele cu potențial mai mare se sufocă în sărăcie, captive ale mafiilor conduse discret de politicieni corupți. Zidurile între care s-au baricadat toți penalii ajunși la putere se crapă din ce în ce mai tare. E doar o chestiune de timp până când în ultima redută a acestor relicve ale istoriei – Palatul Parlamentului – va intra aerul proaspăt al unei primăveri aducătoare de speranță. Mergeți la vot! Sunteți mai puternici decât sunteți lăsați să credeți. Trebuie doar să ieșiți din letargie. Schimbarea vine sigur, fie cu voi, fie împotriva voastră.