La solicitarea Patriarhiei Române, Secretariatul de stat pentru Culte a aprobat prima modificare a Statutului de organizare și funcționare a BOR din ultimii 12 ani. Printre cele mai drastice schimbări se numără întărirea criteriilor de eligibilitate și limitarea ariei de preselecție a candidaților la alegerile pentru poziția de patriarh. De asemenea, este menționată și întărirea controlului centralizat al Sfântului Sinod al BOR asupra eparhiilor teritoriale și asupra presei bisericești.
Pe 16 decembrie, Sfântul Sinod al BOR a aprobat „documentul care include toate modificările Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române adoptate de Sfântul Sinod în perioada 2008-2019”, și „textul consolidat al Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, care conține toate modificările și completările aprobate de Sfântul Sinod în perioada 2011-2019”, potrivit basilica.ro
Acestea au fost „transmise, spre recunoaștere, Secretariatului de Stat pentru Culte, urmând ca textul aprobat al prezentului Statut să fie publicat în Monitorul Oficial”, potrivit sursei menționate.
Ce menționează Legea Cultelor
„Modificarea și completarea statutelor de organizare și funcționare sau codurilor canonice ale cultelor se comunică, spre recunoaștere, Secretariatului de Stat pentru Culte”.
Victor Opaschi, secretarul de stat pentru Culte, a emis pe 19 decembrie Ordinul privind modificarea și completarea Statutului BOR, ordin care a intrat în vigoare pe 10 ianuarie 2020.
Noul statut al BOR
Câteva din cele importante schimbări sunt întărirea criteriilor de eligibilitate și limitarea ariei de preselecție a candidaților la alegerile pentru poziția de patriarh.
Daniel, actualul patriarh, a fost ales de Sfântul Sinod în septembrie 2007, după decesul predecesorului său Teoctist, în iulie același an. Noul Statut al BOR prevede că doar mitropoliții, arhiepiscopii și episcopii cu vechime de cel puțin 7 ani ca ierarhi de eparhie pot candida pentru mult râvnita poziție de patriarh. Acest criteriu nu era prevăzut în vechiul statut. Numărul candidaților stabiliți de Sfântul Sinod prin consultare și dintre care se alege noul patriarh a fost redus, la rândul lui, de la 3 (maxim 5) la 2 (maxim 3).
Statutul care reglementează activitatea organismelor centrale și locale ale Bisericii a fost modificat ultima oară în 2008, după adoptarea în 2006 a noii Legi a cultelor. Până în acel moment era în vigoare Statutul votat de Sfântul Sinod în 1948 și recunoscut de stat prin Decretul nr. 233/1949 al Prezidiului Marii Adunări Naționale, potrivit ziarullumina.ro
Modificări substanțiale
Datorită acestor modificări, apar instanțe însărcinate cu judecarea și sancționarea disciplinară a ierarhilor ortodocși. Până în acest moment, erau supuși judecății și sancțiunilor organelor disciplinare specializate doar clericii de mir, preoți și diaconi în funcțiune, iar Sfântul Sinod era „unica instanță de judecată canonică a membrilor săi pentru orice fel de abateri de la învățătura și disciplina Bisericii”.
Noul Statut prevede înființarea Consistoriilor Arhierești Prim și Ultim, ca instanțe de fond, respectiv de apel, în cauzele disciplinare care privesc ierarhi BOR, iar Sfântul Sinod este desemnat ca autoritate canonică disciplinară și de judecată centrală a membrilor săi în ultimă instanță.
„Sfântul Sinod este autoritatea canonică disciplinară de cercetare și de judecată în primă și ultimă instanță a Patriarhului României”, este menționat în noul Statut al BOR. Această prevedere nu apărea în vechiul Statut. Membrii Consistoriilor Arhierești Prim și Ultim sunt aleși de Sfântul Sinod „dintre ierarhii eparhioți cu o deosebită competență și corectitudine administrativă”. De asemenea, Sinodul mitropolitan este desemnat ca „autoritate canonică disciplinară locală pentru ierarhii din mitropolie (mitropolit onorific, arhiepiscop, arhiepiscop onorific, episcop, episcop-vicar, arhiereu-vicar) în ceea ce privește abaterile acestora”, potrivit noului Statut.
Mențiuni importante ale noului Statut
„În scopul păstrării, promovării și apărării unității de credință, a unității vieții bisericești și pentru coordonarea misiunii ortodoxe românești, precum și pentru a evita dublarea cheltuielilor prin acțiuni care se suprapun în același teritoriu, înființarea și desființarea de noi instituții media scrise (reviste, ziare și periodice oficiale) și audiovizuale (radio, televiziune și altele) ale Patriarhiei Române și ale centrelor eparhiale, se face cu aprobarea Sfântului Sinod, la propunerea temeinic motivată a Patriarhului României sau a chiriarhilor eparhiilor din țară și din afara granițelor țării, pe baza unui studiu bine fundamentat misionar și economic”, este menționat în modificările impuse de noul Statut.
De asemenea, „nu intră în atribuțiile Sfântului Sinod să devină, în fața autorităților de Stat, garantul sau reprezentantul organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri), chiar dacă unele dintre acestea funcționează cu aprobarea Bisericii; acestea se vor adresa direct instituțiilor de resort în nume propriu, ca fiind dedicate unor activități specifice”, mai menționează noul Statut al BOR.
Ce este interzis
„Este interzis clericilor și călugărilor să înființeze sau să facă parte din organizații de tip sindical”, adaugă noul Statut al BOR.
Această modificare vine după ce, în 2008, 32 de preoți ortodocși din parohiile Mitropoliei Olteniei, majoritatea aparținând Arhiepiscopiei Craiovei, împreună cu trei salariați neclericali ai aceleiași arhiepiscopii, au decis să constituie sindicatul Păstorul cel Bun, pentru „reprezentarea și apărarea drepturilor și a intereselor profesionale, economice, sociale și culturale ale membrilor clerici și laici ai sindicatului în raporturile lor cu ierarhia Bisericii și Ministerul Culturii și Cultelor”, potrivit mae.ro
La intervenția Arhiepiscopiei, Tribunalul Craiova a refuzat să înregistreze organizația pe motiv că o astfel de formă de organizare nu este prevăzută de Statutul BOR. Cazul a ajuns și la CEDO, care a decis în 2013 că statul român nu a încălcat drepturile omului neînregistrând sindicatul, refuzul „constituind o aplicație a principiului autonomiei cultelor religioase, potrivit căruia comunitățile religioase au dreptul de a se organiza în mod liber, potrivit propriului statut”.