COP26, Conferința Națiunilor Unite privind schimbările climatice s-a încheiat în acest weekend, iar delegații au aprobat în unanimitate Pactul climatic de la Glasgow, o actualizare a Acordului de la Paris care vizează energia pe bază de cărbune, subvențiile pentru combustibilii fosili și invită țările ca până la sfârșitul anului 2022 să-și alinieze planurile la obiectivul de încălzire globală de 1,5 grade. Industria financiară vede încălzirea globală ca pe un risc sistemic, dar se teme și de măsurile care impun o trecere rapidă, necontrolată, la o economie fără emisii de carbon. 

Deși Greta Thunberg, militantă pentru protecția mediului, a caracterizat acordul global drept un „bla, bla, bla” și în ciuda dezamăgirilor unor participanți cu privire la acordul final, COP 26 – al cărui nume vine de la Conference of Parties (Conferința părților) – a reușit să ajungă la un acord care, în premieră, desemnează combustibilii fosili ca principal motor al încălzirii globale. 

Ambiția COP 26 a fost de a reuși să mențină încălzirea globală în limita a 1,5 grade Celsius, pentru a evita cele mai grave efecte ale schimbărilor climatice. În cadrul Acordului de la Paris, 195 de țări și-au stabilit obiectivul de a menține schimbarea temperaturii medii globale sub 2°C și cât mai aproape de 1,5°C. Înainte de COP26, planeta se îndrepta spre o încălzire globală periculoasă de 2,7°C. Pe baza noilor anunțuri făcute în timpul conferinței, experții estimează că în prezent ne îndreptăm spre o încălzire între 1,8°C și 2,4°C.

La finalul conferinței, părțile au convenit să își revizuiască angajamentele, după caz, până la sfârșitul anului 2022, pentru a reintra pe drumul către o încălzire de 1,5°C. „Cred că astăzi putem spune în mod credibil că 1,5 grade este un deziderat posibil de atins. Dar vom supraviețui doar dacă ne vom respecta promisiunile”, a declarat președintele summitului, Alok Sharma, sâmbătă seara, târziu, după adoptarea pactului. 

Riscul ”sistematic suprem”

Clima este „riscul sistemic suprem” și reprezintă „cea mai mare oportunitate pe care industria asigurărilor a văzut-o vreodată”, potrivit directorului general al companiei Lloyd’s Insurance, John Neal. Creșterea temperaturii, incendiile de pădure, inundațiile, vremea extremă, toate acestea afectează industria asigurărilor, dar amenințările nu se limitează la cele de mai sus. „Există riscul ca, în cazul unei tranziții dezordonate către o economie cu emisii reduse de carbon, valoarea multor active în care investesc astăzi asigurătorii să scadă fără prea multe avertismente”, susține Asociația Asiguratorilor Britanici. 

În plus față de cerințele pactului, peste 450 de bănci din lume s-au angajat să participe la o nouă inițiativă menită să le decarbonizeze investițiile. Băncile și alte instituții financiare care au aderat la Gfanz (Alianța financiară pentru Net Zero din Glasgow) se angajează să raporteze anual emisiile de carbon legate de proiectele pe care le creditează. 

Un nou organism, Consiliul internațional pentru standarde de sustenabilitate (ISSB), încearcă să înlocuiască practicile voluntare privind publicarea informațiilor din partea companiilor cu standarde globale „de referință” pe care acestea le-ar putea folosi pentru a informa investitorii cu privire la impactul schimbărilor climatice asupra activității lor. Organizația mamă a noului organism, IFRS Foundation, a publicat prototipuri de standarde privind publicarea informațiilor referitoare la schimbările climatice pentru ca ISSB să le discute și să le supună consultării publice înainte de adoptarea lor în a doua jumătate a anului 2022.

Modificările rapide ale standardelor privind combustibilii fosili ar putea justifica din partea investitorilor individuali o reevaluare a portofoliilor lor, inclusiv a ETF-urilor, pentru a vedea ce active conțin și pentru a cuantifica riscurile induse de carbon. Băncile de investiții ridică deja această problemă în fața clienților lor. Ceea ce se dovedește a fi un risc sistemic pentru marii investitori va fi un risc și pentru micii investitori.