Ani la rand, Universitatea Populara Ioan I. Dalles a constituit un refugiu sau a oferit variante de abordare a carierei mai putin supuse rigorilor sistemului de munca agreat pe vremea comunistilor. Conferintele si cursurile de la Dalles se tineau cu salile arhipline. Horia Muresanu, lector la Universitatea Populara inca din 1980, isi aminteste de multi dintre cei veniti la cursurile sale pentru a invata o activitate prin care sa-si poata suplimenta veniturile sau chiar pentru a putea gasi de lucru in strainatate. „Se inscriau la cursurile tehnico-aplicative de design vestimentar, croitorie, bricolaj, imprimerie textila medici, arhitecti, ingineri care doreau sa-si schimbe calificarea sau care doreau sa emigreze. Dincolo era apreciat tot ceea ce tinea de manualitate: sa stii sa faci o curea, o camasa sau sa imprimi niste batiste. In Occident erau lucruri bine platite. Altii se incumetau sa-si deschida ateliere de croitorie sau de imprimerie si sa-si valorifice creatiile prin Fondul Plastic”, spune Muresanu
Acum Dalles nu se mai bucura de aceeasi atentie. Piata abunda de oferte de pregatire. In plus, romanii nu mai au timp asa mult la dispozitie, ca sa nu mai vorbim de bani. Dl Muresanu continua sa-si tina cursurile pentru ca, in fiecare an, traieste acel sentiment unic al satisfactiei de a fi schimbat destinul catorva oameni. Este implinirea de care numai dascalii cu vocatie se bucura. „Anul acesta am avut trei frati, Cismaru, proveniti dintr-o familie tare saraca. Toti trei sunt acum studenti la Colegiul de Arhitectura, unde au reusit sa intre cu pregatirea pe care au primit-o aici. Lenuta Umbres este un alt exemplu. Cand s-a inscris la cursurile de design lucra la banda intr-o fabrica de confectii. si ea face parte din categoria luptatorilor. A muncit mult sa-si faca o mapa de prezentare a creatiilor sale vestimentare. Cu prima ocazie, cand s-a ivit un post liber la universitatea noastra am recomandat-o si acum ocupa postul de lector la catedra de croitorie si design.”
Cateodata, ochii sunt mai mari decat foamea!
La cursurile de la Dalles continua sa se inscrie oameni din cele mai diverse domenii de pregatire pentru un motiv care era valabil si inainte de ‘89: schimbarea meseriei. Dalles a ramas una dintre putinele institutii de invatamant care permite reorientarea profesionala in domenii placute si chiar atractive sub aspectul castigurilor. In plus, cheltuielile sunt foarte mici: echivalentul a 100 de dolari pentru un program de un an de zile. Incepand de anul trecut, diploma eliberata de Universitatea Populara Ioan I. Dalles este recunoscuta si de Ministerul Educatiei si Cercetarii. „In ultimii ani am avut cursanti care acum castiga mult mai bine decat in profesiile pentru care s-au pregatit initial. Multi dintre ei si-au deschis o mica afacere, o casa de moda, un atelier de imprimerie. Cei care au dorit foarte tare sa invete, au reusit. Dima Armando este considerat unul dintre cei mai mari desenatori de benzi desenate din Helsinki. Are atelierul lui de desen si de imprimerie. Cand a venit la cursuri lucra la Turbomecanica. Terminase o scoala de lacatusi. Acum doi ani am avut un tanar care a reusit la Academia Regala din Belgia, sectia de moda. Pot sa va spun multe alte nume de persoane care au cunoscut succesul.”
Nu toti se bucura de roadele acestor cursuri. Interlocutorul nostru apreciaza ca doar circa 20% reusesc sa valorifice pregatirea si competentele dobandite. Zicala folosita de dl Muresanu pentru esecurile celorlalti cursanti este mai mult decat explicita: Cateodata, ochii sunt mai mari decat foamea! „Unii vin cu ideea sa faca bani si foarte multi clacheaza. Cei care doresc sa invete ceva nou, sa se descopere, sunt cursantii cei mai buni. Eu nu cred in povestea cu talentul. Dumnezeu ne-a dat tuturor talent, dar nu si vointa de a-l cultiva. Daca esti perseverent, poti invata desenul. Culoarea nu se invata. Aia ti-a dat-o Dumnezeu. Am avut colegi foarte talentati carora le curgeau operele din maneca, dar care au sfarsit prin carciumi. Cum am avut persoane care nu stiau nici sa ascuta un creion si care fac acum lucruri de mare finete.”
Foarte multi dintre cursanti au ocazia, pe parcursul unui an sa se descopere, sa scoata la lumina parti nebanuite ale sufletului sau sa se ocupe de lucruri asupra carora nici nu s-ar fi oprit cu gandul inainte. Prin arta ei invata sa se exprime si sa comunice altfel cu ceilalti. La cursurile de bricolaj vin multe persoane de varsta a treia, preocupate nu numai de posibilitatea de a invata sa faca tot felul de lucruri utile si ieftine, ci si de imbunatatirea relatiilor cu nepotii. Figurinele din hartie colorata, accesoriile pentru vestimentatia celor mici, crearea unor jocuri si jucarii sunt doar cateva dintre lucrurile pe care le invata, spre bucuria lor si a celor cu care isi impart viata. Universitatea Populara Ioan I. Dalles ofera cursantilor si posibilitatea de a-si promova creatiile prin atragerea acestora la festivalurile studentesti, prezentarile de moda ale diferitelor case, expozitii. In general sunt invitati toti sa participe, dar putini sunt cei alesi. Ca la pescuit.

Cel mai mare castig: sa lucrezi cu pasiune

Cerasela Cristina Mihailescu face parte din generatia ‘90 si, vrand-nevrand, a trebuit sa plateasca la randu-i tributul datorat trecerii de la un sistem social la altul. A optat pentru ASE in virtutea lipsei unei perspective profesionale in societatea socialista, dar si datorita prejudecatilor parintilor: contabilitatea era singura facultate care oferea un loc de munca mai bun unei fete. Dupa absolvire au avut loc schimbari care au obligat-o sa ia totul de la capat. Timp de sase luni a lucrat la firma tatalui sau, in Targoviste, la contabilitate. Nu i-a placut insa ceea ce facea. Fascinata de viata mondena care incepuse sa se infiripeze in Bucurestii macinati intre elanul revolutionarilor, mitingurile minerilor si miscarea de rezistenta a socialistilor, Cerasela Cristina Mihailescu s-a refugiat in lumea celor aflati in cautarea frumosului. A urmat un curs de manechine si chiar a ajuns sa castige premii la concursurile de frumusete. „Asa am ajuns in moda. De fapt, de mica eram innebunita dupa materiale. Bunica mea a fost croitoreasa de lux. Imi placea sa stau in preajma ei si clientele chiar imi cereau parerea.” Cerasela si-a dat insa la timp seama ca, daca vrea sa se orienteze catre creatia de haine, nu-i este suficient cat a invatat de la bunica. Cursul de design vestimentar a fost pentru ea o binecuvantare pentru un nou drum in viata. Practic, s-a initiat intr-o profesie catre care simtea ca are daruire.
„Am invatat sa desenez, sa aleg culorile, sa le combin mai bine, sa cunosc si sa apreciez materialele.” Trecerea in lumea creatorilor de moda nu a fost la fel de simpla ca pasii facuti pe podium la concursul de manechine. Pentru a trece de la planseta de desen la masa de croitorie avea nevoie de bani, asa ca si-a vandut unul din putinele bunuri de valoare pe care le avea la vremea aceea: un Renault rosu si destul de vechi. Cu banii luati a reusit sa achizitioneze toate masinile, materialele si accesoriile pe care le scosese la vanzare o casa de moda italiana din Targoviste, care tocmai daduse faliment. Acum, Cerasela recunoaste ca s-a aventurat pe acest drum fara sa stie nimic. „La inceput mai mult am luat plasa. Eram innebunita dupa lumea TV, vedete, artisti de muzica si usor, usor am reusit sa ajung la ei si sa-mi promovez creatiile, oferindu-le tot felul de vestimentatii pentru emisiuni sau spectacole. Au inceput sa ma cunoasca si sa ma prefere. Mai apoi, am inceput sa colaborez cu toate revistele de moda care aparusera in Bucuresti. Vestimentatiile mele au patruns treptat si in magazinele mici din centru.” Venirea pe lume a unui copil a obligat-o, insa, timp de doi ani, sa se retraga din iuresul vietii mondene. Ragaz bun pentru a vedea si ce se mai intampla si in afara Bucurestilor. In aceasta perioada a avut ocazia sa mearga in America unde a urmat chiar niste cursuri de design si pictura. „Diferenta mare – comenteaza interlocutoarea noastra. Americanii nu sunt talentati ca noi. Ei prefera produsele practice, fara masura si culoare. In Ohio nu am vazut nici un boutique. Doar magazine mari, cu haine XXL.” Experienta americana i-a redat increderea de a se intoarce la mica sa afacere de design vestimentar din Romania, unde exista o multime de tinere dornice sa se imbrace altfel decat lumea obisnuita, care cumpara produse standard. „Eu creez un pic extravagant, vulgar, sexy, nu produse in serie. De aceea nu pot sa ma laud ca fac afaceri. Orice piesa vanduta, indiferent de pret, ma bucura. Traiesc si muncesc intr-o lume in care ma simt bine si acest lucru inseamna cel mai mare castig.”r
r
Se poate trai in lumea in care visam, daca-ti urmezi talentulr
r
Andreea Anghelescu spune ca i-a placut din totdeauna sa deseneze, dar ca nimeni nu a incurajat-o sa persevereze si, cu atat mai putin, nu i-a fost cultivat talentul. Dovada faptul ca parintii au orientat-o la Liceul Gheorghe Lazar spre o clasa de matematica-fizica. „In ultimul an m-am hotarat sa ma pregatesc pentru Arte Plastice. stiam ca voi concura pentru cinci locuri, asa ca mi-am luat profesori sa ma pregateasca. In sase luni am schimbat vreo trei pentru ca toti plecau in strainatate. Lucrul acesta m-a descurajat. In februarie m-am intors la cartile de matematica si economie si, in vara anului trecut, am intrat la ASE la Facultatea de Economie generala.”r
Cand tocmai se obisnuise cu ideea unei cariere in domeniul economic, a vazut un anunt despre cursurile de design vestimentar tinute la Sala Dalles. „S-a intamplat intr-un moment in care eram pe punctul de a renunta la toate preocuparile mele anterioare. Nu am stat nici o clipa pe ganduri si m-am inscris la design vestimentar. Am optat pentru acest curs pentru ca in orele de meditatii, luate initial pentru admitere, am vazut ce inseamna grafica, pictura, gravura. Acest curs mi-a redat increderea in mine.” r
Andreea a reusit deja sa participe la doua festivaluri nationale studentesti de moda, la Timisoara si la Cluj. La primul a participat cu cinci piese, iar la al doilea si-a dublat portofoliul cu sprijinul unei colege de curs, Magda Bacanu, care avea un atelier personal de creatie vestimentara. Este incantata de faptul ca a obtinut o diploma, dar recunoaste ca mai are multe de invatat. „Tot timpul sunt nemultumita, caut ceva mai bun. Alerg tot timpul dupa ceva, dar nu am reusit inca sa-l descopar. Lumea nu este asa cum visezi. Bati din palme si ti se indeplineste orice dorinta.” Important este faptul ca acum simte ca poate sa dea la Arte Plastice si ca si-a redescoperit sufletul. Este departe de gandul de a pune in practica ceea ce a invatat. Inca nu e pregatita pentru a incepe o afacere. Timiditatea o impiedica sa se laude, chiar si fata de colegele ei, cu vestimentatiile pe care le-a creat. Acesta este si motivul pentru care nici nu s-a gandit sa le propuna sa poarte vreuna din creatiile ei. Cocheteaza insa tot mai mult cu ideea de a-si deschide un atelier de moda. Are o masina de cusut si vrea sa mai faca unele investitii. „De mica visam sa am o casa de moda la parterul casei, cu un mic restaurant alaturi.”r
r
Pregatire si investitii necesarer
r
Curs de bricolajr
Notiuni de grafica aplicata, serigrafie, sabloane, colaje, marochinerie, bijuterie, instrumentar de lucru.r
Cursul isi propune sa stimuleze imaginatia, astfel ca executantul sa poata folosi cele mai ieftine materiale, chiar si deseuri, pe care le va innobila, in vederea obtinerii unor obiecte decorative, utile si placute.r
Investitii foarte mici: se lucreaza cu tot felul de materiale ce se gasesc in fiecare gospodarie.r
Curs de graficar
Gravura. Linogravura. Xilogravura. Metal: gravura incizata, acvaforte, acvatinta, mezzotinta, gravura cu acul, vernis moale. Litografie. Gravura policroma. Serigrafie. Desenul si grafica de sevalet. Ilustratia si grafica de carte. Reclama comerciala. Grafica publicitara. Grafica aplicata. Afisul.r
Investitii mai mari: achizitionarea unor planse de gravura si a preselor, atelier special pentru lucru. r
Curs de design vestimentarr
Desenul, mijloc de comunicare, modalitati de exprimare specifice designului vestimentar. Legaturile dintre personaje, mediu, epoca, personaj – vestiment. Vestimentatia – cu specific al unui anumit sistem de referinta: teatru, cinematografie, muzeu, vestimentatie, spectacol. Designul vestimentar – comunicare plastica si interpretare, oglinda a vietii cotidiene. Aplicatii practice ale tehnicilor plastice specifice designului – creator de vestimentatie. Restaurator de costume – istoria costumului. Tehnologii specifice designului, creatiei vestimentare practice; desenatori de costume pentru case de moda si reviste. Materiale, culori, imprimeuri, combinatii, materiale diverse, accesorii. Prezentarea colectiilor sau prezentarea unei mape de designer.r
Investitiile cele mai mari: spatiu de lucru, masini de cusut si alte echipamente speciale de croitorie, materiale, spatiu de expunere (vad comercial), bani pentru promovare publicitara la expozitii, festivaluri etc.