DEZBATEREA S-A INCHEIAT

Nu este un lucru nou pentru nimeni că România nu are la ora actuală o universitate în topul celor mai prestigioase instituţii de învăţământ superior din lume şi nici că majoritatea dintre români cred că norocul este mai important pentru succesul în viaţă decât şcoala.

Deseori, de pe băncile facultăţilor ies tineri care sunt slab pregătiţi sau care nu au nicio treabă cu domeniul în care tocmai s-au specializat. Asta pentru că şcoala românească nu ţine pasul cu piaţa muncii, angajatorii vor altceva decât le oferă facultăţile studenţilor, iar cartea se face, nu de puţine ori, de mântuială.

De ce nu este performantă şcoala din România ? De ce nu se pune mai mult preţ pe educaţie? Ce ar trebui făcut ca lucrurile să fie puse pe calea cea bună? Ai sau nu ai nevoie de şcoala (din România) pentru a avea un job bine plătit şi sigur?

Capital.ro vă invită la dezbaterea ce are ca temă performanţele învăţământului universitar din România şi ancorarea acestuia în realitatea pieţei muncii. La întrebările tale va răspunde Domnul Lector Universitar Doctor George David,  cadru didactic în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative.

Întâlnirea, care va fi coordonată de un redactor Capital, va avea loc joi, 05 august, cu incepere de la ora 12.00.

Puteţi folosiţi sistemul de comentarii de pe capital.ro pentru a ne trimite întrebările, iar acestea vor fi publicate atunci când dezbaterea va lua startul.

Discuţia va fi moderată şi nu vor fi publicate comentariile care conţin un limbaj vulgar sau care nu au legătură cu tema abordată.

Întrebări puse de cititorii capital.ro

1. Cum sa iasa specialisti de pe bancile facultatii cand sistemul este organizat de asa natura incat sa nu formeze specialisti?

G.D. Funcţionarea sistemului educaţional nu mi se pare a fi cu nimic mai prejos sau mai presus faţă de celelalte sisteme ale societăţii noastre. Într-adevăr, trebuie schimbat sistemul, dar vorbim aici de întregul sistem social. Pe de altă parte, cred că nemulţumirile pe care le aveţi în legătură cu programa şcolară reprezintă o ilustraţie excelentă a ceea ce spuneam ceva mai jos: lipsa de comunicare din sistemul educaţional şi efectele pe care le produce. Eu sunt sigur că programa respectivă este fundamentată pe nişte raţiuni temeinice, pe nişte rigori academice şi legislative. Din păcate, nimeni nu s-a obosit să vi le explice…

2. Mai conteaza durata studiilor, masterul mai are o valoare? Mai conteaza ‘cultura’ in domeniu, notiunile din diferite ramuri? In acest context urmatoarea intrebare ar fi: Sunt supracalificat pentru slujba care o fac?

G.D.  Şcoala îţi oferă o şansă, nu îţi asigură în mod automat şi locul de muncă dorit. Depinde de fiecare de măsura în care reuşeşte să-şi valorifice şansa. Poate că şi acest lucru ar trebui învăţat tot în şcoală.

3. De ce nu au sansa sa fie promovati la locul de munca ,de ce sunt trecuti mereu la colt in favoarea celor cu diploma de licenta?

G.D. E adevărat, şcoala nu-ţi oferă experienţă, ci expertiză. Practica îţi oferă experienţă, te învaţă CE să faci, dar niciodată nu vei fi în stare să înţelegi DE CE faci aşa şi nu altfel. În concluzie, fără a neglija virtuţile practicii şi fără a aduce elogii inutile şcolii, rămân la convingerea că învăţătura e cel mai important ingredient care îţi poate asigura succesul în carieră.

4. De ce nu se organizeaza intilniri intre profesori si reprezentanti ai industriei in care sa se discute ce ar trebui inclus in programa scolara?

G.D. Categoric e nevoie de şcoală pentru a face performanţă profesională. Oricât de înzestrat ai fi cu calităţi înnăscute pentru o anumită profesie, este greu să treci de la stadiul de bun meseriaş la cel de bun profesionist fără şcoală. Pe de altă parte, fără a avea la îndemână vreo statistică în acest sens, optimismul meu incorigibil mă îndeamnă să cred că procentul celor cu şcoală şi buni profesionişti care reuşesc, mai devreme sau mai târziu, să se bucure de recunoaştere profesională, este ceva mai mare decât al celor lipsiţi de şcoală şi care au evoluat în meserie pe alte criterii decât cele profesionale.

5. Ce pot face universitatile ca sa creeze mai intai premizele unui invatamant de calitate, adica o piata de munca in care expertiza si profesionalismul sunt apreciate si valorificate? Nu vi se pare ca vorbim foarte mult de calitatea ofertei fara sa ne intrebam nimic despre calitatea ceruta?

G.D. Excelentă observaţie! Într-adevăr, degeaba pregătim noi specialişti (mai buni sau mai puţin buni, rămâne de discutat), dacă nu avem manageri care să ştie ce să le ceară. În realitate, există şi în România un sistem de învăţare continuă, de formare profesională permanentă ş.a.m.d. Acest sistem este încă destul de nou şi, din păcate, până să apuce să ajungă la potenţialul său optim, a avut de suferit şi el de pe urma crizei (cine din mediul public sau privat îşi mai permite să trimită oameni la traininguri în ziua de azi, chiar dacă – pentru sectorul public de pildă – aceasta e o obligaţie legală?) Dacă acest sistem şi-ar îndeplini bine funcţiunile, el ar trebui să-i perfecţioneze nu numai pe cei cu funcţii de execuţie, ci şi pe manageri. În acest fel, aceştia ar putea fi în măsură să aprecieze profesionalismul celor pa care îi angajează/conduc.

Premiu: La finalul dezbaterii, invitatul special va alege cea mai pertinentă întrebare, care va fi răsplatită cu un pachet de 4 cărţi din colecţia „Capital te invită la o lectură de top”. Câştigătorul va fi contactat pe adresa de e-mail pentru revedincarea premiului.

Cea mai bună intervenţie în opinia invitatului special Lect. Univ. Dr. Gerorge David este cea a cititorului Bolos Bradut şi va premiată cu un pachet de 4 cărţi din colecţia „Capital te invită la o lectură de top”. Acesta va fi contactat pe adresa de e-mail pentru a fi informat cum poate intra în posesia premiului.