Școala românească actuală și gândirea de tip bolșevic

Sursă: Dreamstime

Anul 2022. Se tot discută despre faptul că sistemul de învățământ nu dă rezultate după dorințele autorităților și după cele ale presei. Sunt organizate dezbateri aprinse, experții elaborează tot felul de teorii și argumentări savante, dar aspectele negative legate de nivelul de pregătire al elevilor nu prea vor să se lase duse. Oare ce se întâmplă?

Școala românească actuală și gândirea de tip bolșevic

Se caută vinovați și profesorii sunt primele ținte, cele mai vulnerabile pentru că societatea este dominată de o ură feroce împotriva valorilor de orice fel. Aceasta este o trăsătură a speciei umane și este accentuată în rândul popoarelor care au cunoscut dictaturi de extrema stângă. Legile psihologiei mulțimilor au fost date de către renumitul Gustave Le Bon de peste un secol, dar nu prea se învață din cărțile de știință.

Revenind la România contemporană, trebuie să observăm că întregul sistem este absolut prost construit și respectă ideile bolșevice de prin 1917. S-a lansat teoria că elevul este în centrul atenției sistemului școlar și societatea a înțeles orice altceva. Profesorul trebuie să se coboare cât mai mult la nivelul celor educabili, adică să fie cumva egal intelectual cu cei mici. Aceasta este imaginea maselor și nu contează ce cred cei ce lansează astfel de teze presupus moderne.

Au fost elevi care susțineau ca la liceu să se predea ideea prin joc cu mingea, adică profesorul să arunce o minge și copilul norocos că a prins-o să răspundă la întrebare. Apoi acesta punea întrebarea colegului care avea șansa să facă o intercepție a obiectului zburător. Joaca din școala gimnazială generează probleme la nivel de liceu, instituție care trebuie să fie un bastion al științelor, dincolo de înțelegerea mulțimilor simple.

În plus, elevii au primit dreptul să-și motiveze cu ajutorul părinților multe zile și a apărut ideea că se poate pleca din instituțiile de învățământ cât se dorește. Sunt duse adevărate războaie împotriva cadrelor didactice cu ajutorul părinților, presei și al autorităților. Profesorii sunt de vină pentru orice și elevii au aproape toate drepturile din lume. Nu este de mirare să vezi o persoană iubitoare de educație înaltă care are 188 de absențe pe un semestru și media 10 la Purtare.

Părinții și medicii muncesc din greu pentru a inventa cele mai interesante boli pentru scutiri de ore. Un elev dornic să destabilizeze o clasă întreagă este mai greu de sancționat decât un director. Gândirea de tip bolșevic, comunist, a fost aceea în care persoanele slab instruite au fost promovate și cele instruite au fost marginalizate, deportate în lagăre sau executate. Să nu uităm că Gheorghe Brătianu a fost torturat și a murit la Sighet în timp ce Nicolae Ceaușescu avansa fulgerător spre vârful puterii. Geniile piereau de mâna analfabeților și politrucii erau elita societății.

Sistemul comunist s-a condamnat la dispariție prin prostie și serviciile secrete erau cele ce patronau dezastrul

Chiar ministerul ce patronează întregul sistem subminează încredere în școală și se poate spune că a făcut totul pentru a o distruge. S-a început cu o slabă salarizare și astfel multe persoane capabile au renunțat să mai vadă în meseria de dascăl o ocupație de prestigiu social.

Apoi s-a lansat teza că este prea multă materie inutilă și că manualele trebuie să fie epurate. Să nu uităm că aceasta era o idee absolut iubită de către serviciul secret sovietic, temutul N.K.V.D., și s-a trimis o directivă la 2 iunie 1947 prin care se recomanda o diminuare a volumului de informație ce se putea transmite elevilor și studenților. În plus, era prelucrată și din punct de vedere ideologic. Elevii au înțeles că nu mai trebuie să se învețe la disciplinele pe care le consideră absolut inutile.

Astfel, Istoria și Geografia nu mai sunt interesate pentru cei de la real și Biologia pentru cei de la uman. S-a văzut ce consecințe negative a avut epidemia de coronavirus, dar în România nu s-a purtat masca medicală în mod corect și nu s-a înțeles importanța educației pentru sănătate. Fiind un fenomen de masă, profesorii se lovesc de un adevărat zid de indiferență și trebuie să recunoaștem că poporul român se pricepe foarte bine la acest capitol. Viața este prea scurtă pentru a învăța!

Revenind la directiva sovietică din 1947, trebuie să reamintim că acolo se spunea în mod clar că profesorii de valoare trebuie să fie înlăturați din sistem și înlocuiți cu politruci cât mai slab instruiți. În plus, erau acceptați în sistemul universitar cei ce nu doreau să învețe, ci erau interesați să obțină o diplomă. Statul român trebuie să scape de acest blestem istoric și să formeze o oștire de profesori pentru a avea elevi de valoare. Ofițerii sunt cei ce conduc o armată și nu soldații. Chiar și bolșevicii și-au dat seama că au nevoie de oameni instruiți în mod real, dar numai după ce au înregistrat pierderi înfiorătoare.

Trebuie să se termine cu această idee absurdă că profesorul are ce are cu elevul și că-i dorește răul. Ideal este pentru un cadru didactic să aibă numai elevi geniali, dar apare o altă problemă: societatea este pregătită să primească valuri de oameni valoroși? Nu cumva lumea românească este dornică să meargă pe sistemul aranjamentelor?

Profesorul trebuie să fie în centrul sistemului de învățământ și va modela generații de copii fără să fie marginalizat de cei ce zic că iubesc școala. Autoritățile au întors totul pe dos crezând că au descoperit ceva revoluționar. Au fost făcute reforme până când școala o să fie reformată.

Din păcate, adevărul este o floare rară și este mai plăcută aroma minciunii.