Se tot discută despre modernizarea sistemului de învățământ din România pentru a fi adus la nivelul celui din Occident și poate chiar peste. Fiecare ministru a venit cu propriile programe și cu iluziile specifice unui vast aparat birocratic. Fanteziile administrațiilor sunt foarte bine cunoscute din istorie și au generat munți de hârtie pentru a pune în aplicare ceea ce era preluat din țările ce erau model cultural și științific.
Școala românească și prestigiul
Marea problemă a educației românești rămâne însă o cronică lipsă de dotare la nivel științific și fenomenul este răspândit aproape peste tot în țară, dar foarte vizibil este în mediul rural. Chiar dacă există o obsesie cu digitalizarea a orice, informația științifică poate să fie accesibilă creierului uman mai ales din paginile cărților și nu sunt afectați nici ochii în mod deosebit.
Bibliotecile rurale au rămas în secolul trecut și populația școlară nu prea mai are ce să citească pentru a se adapta noii lumi.
Ministerul mai face o eroare gravă, chiar deosebit de gravă: nu investește în carte pentru a ridica prestigiul național și internațional. Fenomenul era și pe timpul dictaturii comuniste când se tăia accesul la hârtia tipografică, dar acum este o indiferență cumplită.
Statul român susține în documentele oficiale că acordă prioritate zero învățământului și se pare că este adevărat. Nici măcar la PRESTIGIU nu ține. Este ceva ce nu se vede, se obține greu, dar are importanță în toate domeniile. Conducerea de la București ar putea să facă lucruri deosebite, dar nu există interes pentru acțiune, obsesia fiind pentru multe vorbe sub care se ascunde mizeria realității. Premierile de ani buni nu sunt însoțite decât de o hârtie frumos colorată și astfel sunt răsplătiți cei ce se afirmă în studiu.
Conducerea de la București pierde foarte mult din imagine și în fața Ungariei
Cartea, un prieten rece și sigur, nu mai are loc la ceremoniile de sfârșit de an. Eventual, profesorii oferă din propriile salarii câteva tomuri de rușine. Nu pot acoperi însă marele număr de elevi, mai ales că unele volume au un preț ridicat.
Statul român are fonduri ce sunt tocate pe orice este definit drept important. Ar putea să aloce ceva sume pentru cărți, mai ales că unele edituri oferă cărți științifice, valoroase, la reducere. Sunt unele oferte senzaționale: șapte lei exemplarul. Este mai scump transportul spre destinatar. Dacă aparatul birocratic vrea, se poate orice. Negativ sau pozitiv.
Conducerea de la București pierde foarte mult din imagine și în fața Ungariei. Statul vecin duce o politică de promovare a propriilor interese în rândurile minorității etnice din Transilvania prin oferirea unor importante cantități de carte.
Dacă premierea din acest an este lipsită de valoare științifică și culturală, cea din 2023 oare o să fie diferită?