Traian Băsescu nu are dreptate: şcoala românească nu produce tâmpiţi. Eu sunt în schimb convins că e condusă de tâmpiţi. Iată dovezile, în ultima ediţie a studiului Programme for Interna­tional Student Assessment, realizat de OECD pe eşantioane naţionale reprezentative de elevi în vârstă de 15 ani.

Ca să ne referim doar la nivelul de performanţă a elevilor români în matematică (arie în care comparaţiile transnaţionale sunt cele mai sigure, deoarece se bazează pe teste standardizate), iată datele: 79,2% din elevii români se situează sub nivelul 3 de competenţă (din şapte niveluri posibile). Ponderea elevilor din statele OECD aflaţi sub nivelul 3 este de 43,2%. Ne aflăm în aceeaşi categorie cu Thailanda, Chile şi veşnicii noştri rivali pentru locul din coada tuturor clasamentelor, bulgarii. Invers, la nivelul 6, cel de top, se află doar 0,1% din elevii români. În Cehia, ponderea acestora e de 6%, adică de 60 de ori mai mare!

Cu cititul stăm şi mai rău: 81,4% din elevii noştri nu ating nici măcar nivelul 3 (din şase posibile). Peste un sfert – 25,6% – sunt sub nivelul 1, ceea ce înseamnă că au, în cel mai bun caz, doar minima competenţă de a descifra cuvintele. Însă în statele OECD ponderea elevilor aflaţi sub nivelul 1 este de 7,4%; în Croaţia, ei reprezintă 6,2%, în Estonia, 3,4%, iar în Ungaria, 6,6%. La celălalt capăt al scalei, elevii din ţările OECD aflaţi la nivelul 4 pe scala abilităţilor de a citi şi înţelege un text scris reprezintă 20,7% din total. În România, ponderea lor este de 3,2%. Cât despre nivelul 5, cel mai înalt, iată datele: media OECD – 8,6% din totalul elevilor, Polonia – 11,6%, Slovenia – 5,3%, România – 0,3%.

Şi atunci de unde indignarea faţă de cuvântul „tâmpit”? Mie mi se pare perfect justificat, doar că nu e aplicat cui trebuie. Nu elevii s-au ocupat de reforma din educaţie.