Primul se refera la faptul ca fotbalul romanesc nu furniza jucatori la export. Al doilea are in vedere cheltuielile mari presupuse de functionarea centrelor de copii si juniori, cheltuieli suportate de stat intr-un fotbal organizat pe principii amatoriste. In ciuda acestor premise defavorabile ideii de investitie, fotbalul romanesc a avut asigurat in permanenta schimbul de maine. Primele centre s-au numit Viitorul, apoi Luceafarul. Performantele n-au intarziat sa apara. La inceputul anilor 80,
Primul se refera la faptul ca fotbalul romanesc nu furniza jucatori la export. Al doilea are in vedere cheltuielile mari presupuse de functionarea centrelor de copii si juniori, cheltuieli suportate de stat intr-un fotbal organizat pe principii amatoriste. In ciuda acestor premise defavorabile ideii de investitie, fotbalul romanesc a avut asigurat in permanenta schimbul de maine. Primele centre s-au numit Viitorul, apoi Luceafarul. Performantele n-au intarziat sa apara.
La inceputul anilor 80, Romania obtinea in Australia, pentru prima data, o medalie la un campionat mondial de tineret. A fost generatia lui Gabor, un mare talent, neexploatat suficient ulterior, dar si a celor care mai tarziu au format nucleul unei echipe nationale competitive – Rednic, Andone sau Balint. Ceea ce se uita de multe ori este faptul ca Luceafarul a dat cel mai bun produs din istoria fotbalului romanesc. Este vorba, fara indoiala, de Gheorghe Hagi, dar si de Raducioiu sau Sabau.
Pe masura ce fotbalul a devenit o industrie mediatica, sumele de transfer au crescut si ele in progresie geometrica. Paradoxal, cum spuneam la inceput, si contrar oricarui criteriu de rentabilitate, in Romania postdecembrista banii obtinuti din transferul unei generatii de aur n-au fost investiti pentru a forma noi generatii, ci s-au pierdut in buzunarele unor indivizi dubiosi. In cel mai fericit caz, o parte din bani se regaseste in cate o instalatie de nocturna sau o tribuna in plus, construite pe ici pe colo, in nici un caz in echipamentele copiilor ahtiati dupa zeul fotbal.
Fostul centru national Luceafarul a fost desfiintat inca din vremea lui Ceausescu. Cluburile abia reusesc sa-si tina pe linia de plutire primele garnituri, juniorii fiind un fel de piatra de moara care atarna greu in bugete. Declaratiile membrilor FRF si LPF converg catre aceeasi concluzie – pentru juniori nu sunt bani de niciunde.
In aceste conditii, aparitia timida a unor scoli private de fotbal, patronate, in general, de fotbalistii mai cu dare de mana, reprezinta, fara indoiala, un semnal pozitiv. In ce masura ele isi vor putea realiza scopurile intr-o economie aflata intr-o perpetua tranzitie este greu de apreciat insa la aceasta ora. Statisticile ziarelor de sport releva existenta a cel putin zece asemenea scoli pe tot cuprinsul tarii. Situatia existenta la doua dintre ele face obiectul materialului din acest numar al revistei Capital.
Gascanul creste boboci
la Pitesti
Un om de afaceri pitestean a investit peste un milion dolari in Centrul de Pregatire Nicolae Dobrin.
Cand vorbeste despre scoala sa, Nicolae Dobrin este transant: „Am citit recent intr-un ziar” – spune fostul mare fotbalist – „ca ar exista vreo zece scoli private in toata tara. Eu sunt convins ca in afara celei de la Pitesti, restul exista doar pe hartie, adauga acesta”. In ciuda aparentelor, Dobrin nu s-a implicat
financiar in scoala care-i poarta numele, nefiind unul dintre actionarii acesteia.
Proprietarul scolii este Victor Jigman, un om de afaceri local, patronul firmei Provita International, care acopera toate cheltuielile legate de activitatea centrului. In ierarhia organizatorica a scolii, Nicolae Dobrin ocupa locul presedintelui de onoare, avand atributii de reprezentare si, in limita timpului sau disponibil, pe cel de consilier tehnic. Infiintata in 1996, Scoala de fotbal Nicolae Dobrin a pornit timid, cu o singura clasa formata din 22 de copii, toti nascuti in 1981. „Este clasa de care Dobrin s-a ocupat cel mai mult. Ulterior, fiind numit antrenor principal la FC Arges, timpul nu i-a mai permis acest lucru, spune unul dintre ingrijitorii terenului central al scolii, simtindu-se parca dator sa explice prezenta discreta din ultima vreme a fostului mare fotbalist. In lipsa sa, de activitatea scolii se ocupa personalul angajat, format din 14 persoane: patru antrenori, un medic, o secretara, un institutor, doi administratori de terenuri, doua bucatarese, doua femei de serviciu, supervizati de directorul de marketing, Victor Jigman, nimeni altul decat fiul patronului scolii.
Rezultatele abia incep
sa apara
In trei ani de activitate a centrului, Victor Jigman apreciaza ca firma tatalui sau a investit peste un milion de dolari. „Rezultatele au inceput sa apara abia acum, dupa trei sezoane, spune directorul de marketing. Oricum, n-am reusit sa recuperam decat o parte din banii investiti.”, adauga el. Cu toate acestea, activele scolii de fotbal sunt in intregime inchiriate. Cladirea propriu-zisa a scolii apartine liceului CFR Pitesti, fotbalistii lui Dobrin ocupand primele trei etaje, acolo unde sunt amenajate birouri, vestiare, un club, o sauna, precum si dormitoare cu cinci si sase paturi. Cele doua terenuri (unul gazonat, de dimensiuni normale, si unul mai mic, pentru antrenament) sunt si ele inchiriate, fiind proprietatea unei firme private. Elevii scolii servesc masa la cantina aceluiasi liceu (inchiriata si ea), avand totusi meniuri separate si bucatari separati fata de elevii liceului. „Din punctul nostru de vedere, faptul ca toate activitatile scolii (masa, antrenament, refacere) se desfasoara intr-un spatiu compact reprezinta un mare avantaj prin prisma omogenizarii relatiilor sociale si sportive dintre membrii loturilor.”, spune Victor Jigman, care adauga: „Cheltuielile pentru fiecare sportiv al scolii sunt cifrate in jurul a 5.000 USD/an, in aceasta suma intrand, pe langa cazare, masa, echipament, si cheltuielile legate de perioadele de cantonament sportiv, deplasari in tara, meciuri oficiale sau amicale etc. Cu toate acestea, admiterea in scoala se face fara perceperea unei taxe de scolarizare, criteriul esential fiind potentialul fotbalistic al candidatilor.
„Anul acesta, s-au prezentat la selectie peste 400 de elevi din toate colturile tarii. Dintre acestia am ales doar 22”, spune Tanase Dima, fost antrenor la Dinamo si Sportul Studentesc, actualmente unul dintre specialistii scolii Nicolae Dobrin. Pentru a nu intra in conflict de interese cu echipa de juniori a clubului FC Arges, scoala lui Dobrin evita sa selectioneze elevi locali. Tanase Dima considera interesant faptul ca desi candidatii vin din toate provinciile tarii, dintre cei acceptati majoritatea provine din Oltenia si Moldova. „De trei ani se intampla acelasi lucru, desi criteriile noastre de selectie nu au nici o legatura cu regiunea din care provin candidatii.”
De la Pitesti, la Feynoord Rotterdam
Performantele obtinute de cele trei echipe cat are scoala in acest moment (promotiile 1981, 1982,1983), toate inscrise in Campionatul republican de juniori, par sa justifice investitia privata. Dupa un an de activitate, prima echipa a devenit vicecampioana nationala la categoria jucatorilor de 16 ani, pierzand titlul in fata echipei de juniori a clubului Dinamo Bucuresti. Un an mai tarziu, aceiasi jucatori reusesc sa devina campioni nationali, atragand atentia „rechinilor” din fotbalul mare. Primul interesat a fost impresarul Ioan Becali, care a incheiat cu centrul privat un contract pe un an de zile, expirat de curand. Tot de curand, un alt impresar, Mircea Petescu, a reusit sa trezeasca interesul olandezilor de la Feynoord Roterdam pentru trei dintre elevii scolii, acestia aflandu-se in prezent in probe la echipa olandeza.
Transferuri efective s-au realizat insa cu echipe din prima divizie. Cel mai talentat produs al primei generatii de fotbalisti, Catalin Rat, a luat drumul Giulestiului, alti doi fotbalisti – Marius Bilasco si Catalin Tanase – semnand contracte cu FC Onesti si Rapid Bucuresti. Fiind vorba de jucatori fara un nume in lumea mare a fotbalului, sumele de transfer nu reprezinta cifre importante, ridicandu-se la cateva zeci de mii de dolari. Mult mai importanta este insa perspectiva, jucatorii scolii de fotbal Nicolae Dobrin avand contract cu scoala pe o perioada de 7-10 ani, si nu doar pe durata scolarizarii efective. Ceea ce inseamna ca, la un eventual transfer efectuat de clubul care-l cumpara, scoala primeste un procent din suma obtinuta, fapt ce schimba datele problemei. Ce se intampla insa cu jucatorii care termina scoala si nu au primit inca oferte? Tanase Dima explica: „Prin contract, scoala se obliga sa le gaseasca echipa. Daca nu au valoarea Diviziei A, incercam sa le gasim in diviziile inferioare.” r
De aproximativ doua luni, un lot de 22 de fotbalisti chinezi, impreuna cu doi antrenori, se antreneaza la Pitesti, in urma unei intelegeri pe un an cu centrul de fotbal Nicolae Dobrin, intelegere care prevede acordarea de consultanta sportiva de catre specialistii scolii. „Dobrin se ocupa personal de antrenamentele chinezilor, fiind ajutat de antrenorul Mihai Georgescu”, ne spune un oficial al scolii. Chinezii nu folosesc baza materiala a scolii, ci se antreneaza pe un alt teren al orasului si locuiesc in internatul unui alt liceu.tr
r
Elitele Vestului sunt recrutate la Oradear
La Oradea, scoala de fotbal finantata de fostul stelist Marcel Puscas functioneaza din 1995 pe langa clubul Viitorul, din localitate.r
r
Fara a fi exclusiva, aria de selectare a fotbalistilor este limitata, in general, la judetul Bihor si cele apropiate: Bistritia, Salaj, Caras-Severin, Maramures. In momentul actual, scoala este frecventata de 60 de fotbalisti in devenire, cu varste cuprinse intre 14 si 19 ani. r
Ca si in cazul celei de la Pitesti, la scoala din Oradea nu se percep taxe de scolarizare, toate cheltuielile fiind suportate de patronul scolii. „In cifre concrete, aceste cheltuieli se ridica la aproximativ 80.000 DM/luna, spune Mihai Haiduc, administratorul scolii si unchiul lui Puscas. La un calcul sumar rezulta o investitie medie anuala de aproape 100.000 DM si aproximativ 400.000 DM pentru intreaga perioada, de la infiintare si pana in prezent. Mihai Haiduc concluzioneaza: „Desi n-am reusit sa recuperam pana acum cheltuielile legate de formarea jucatorilor, suntem optimisti in ceea ce priveste viitorul, scoala avand un potential deosebit.r
Cazarea sportivilor selectati pentru centrul de fotbal patronat de Marcel Puscas se face in cateva internate scolare locale, ponderea fiind detinuta de Liceul teoretic Mihai Viteazul. Cei mai valorosi dintre acestia au privilegiul de a locui in conditii mai bune, Puscas inchiriind trei apartamente mobilate in oras. r
Toti elevii scolii beneficiaza de o indemnizatie lunara de efort, diferita insa ca suma de la caz la caz. In general, pentru grupele de juniori unu si doi indemnizatia este cuprinsa intre 40 si 70.000 lei. Pentru sportivii care joaca la loturile de seniori, chiar daca nu au inca varsta senioratului, scoala ofera o indemnizatie egala cu un salariu lunar (suma nu ne-a fost dezvaluita). In afara unei camere folosite ca birou, nu exista alte cladiri in proprietatea clubului, toate activele scolii fiind inchiriate de la diverse institutii. Cazarea este asigurata de internatele unor licee, iar antrenamentele au loc pe terenul Liceului Sportiv din Oradea, pe baza unui contract reinnoit anual. r
De pregatirea sportiva a viitorilor fotbalisti se ocupa trei antrenori bine cotati in zona: Sorin Buas – seniori, Vasile Puscas – juniori 1, Vig Szoltan – juniori 2. r
Din 1995 si pana acum, 13 sportivi apartinand scolii au fost achizitionati intr-o forma sau alta (prin imprumut sau cumparare) de catre echipe din prima divizie. Cumparandu-l pe atacantul Sergiu Radu, Rapid a facut o buna afacere, daca suma vehiculata, de aproximativ 30.000 USD, este reala, atacantul giulestean confirmand, in ultima vreme, asteptarile antrenorului Mircea Lucescu. Alti jucatori au fost cedati catre Steaua (Alin Carelic), U. Cluj (Lupsa), sau FCM Resita (Dianu).r
Desi sumele sunt mai mici, Marcel Puscas prefera sistemul de imprumut al jucatorilor, incheind contracte cu diverse echipe interesate. Avantajul este acela ca jucand la o echipa din prima divizie, jucatorului ii poate creste cota pe piata transferurilor, ramanand in acelasi timp in proprietatea clubului care l-a format. Atunci cand ii vinde definitiv, Puscas introduce in contract clauze prin care in cazul revanzarii jucatorului, clubul formator sa beneficieze de o cota-parte care poate ajunge pana la 50% din suma de transfer al jucatorului. Sistemul de protectie a fotbalistilor scolii de la Oradea nu se opreste aici. Cei mai buni dintre ei au incheiate polite de asigurare de accidente, primele lunare fiind platite de patronul scolii.tr