Studiile în străinătate nu încep, neapărat, cu facultatea. Părinţii care reuşesc să se desprindă de copii mai devreme au la dispoziţie sute de şcoli private de prim-rang din întreaga lume, la preţuri de două ori mai mici decât cele practicate de instituţiile particulare din România.
Dacă aţi văzut măcar câteva scene din seria cinematografică Harry Potter, vă puteţi face, în mare, o imagine asupra sistemului de învăţământ preuniversitar din Marea Britanie. În cele mai multe şcoli, copiii, fie că au şase ani,fie 15, chiar se îmbracă în uniforme. Apoi, există încă multe instituţii în care sunt acceptaţi numai băieţi sau numai fete (de altfel, în peste o treime din şcolile britanice învaţă doar elevi de acelaşi sex). Iar rugăciunea ţinută înainte de prima îmbucătură, într-o sală de mese care aduce a biserică gotică, nu este poveste, întrucât majoritatea şcolilor particulare sunt patronate de diverse culte religioase, evident, majoritatea protestante. Toate aceste detalii contribuie la reuşita sistemului britanic de învăţământ care a ajuns cel mai performant din lume, după rata de acceptare a elevilor la universităţile de prestigiu.
Şi asta, deşi puţine şcoli britanice pun accentul pe studiul formal, optând mai degrabă pentru dezvoltarea componentei educaţionale denumite de ei „the other half“- activităţile nonacademice. „Motto-ul nostru e că în fiecare dintre noi se află mult mai mult decât am crede, motiv pentru care îi învăţăm pe copii şi alte lucruri în afara celor care duc la excelenţa academică, lucruri care să îi ajute să studieze, să lucreze şi să trăiască în secolul XXI“, spune Julia Booth, directoarea de marketing a liceului Cobham Hall, în cadrul căruia jumătate din totalul elevilor este de altă naţionalitate decât britanică. În acest segment de educaţie nonformală poate intra, în principiu, orice, de la şah la cricket, de la cursuri de teatru la cele de vioară sau chitară electrică, de la cursuri de pictură la cele de design vestimentar.
În ceea ce priveşte admiterea, potrivit Ralucăi Milin, directoarea reprezentanţei din România a companiei germane de consultanţă în educaţie Leading School EIB, „criteriile de selecţie sunt foarte relaxate. Nu trebuie nici engleză să ştie foarte bine.“ Aşadar, cam totul se reduce la componenta financiară, majoritatea şcolilor din Marea Britanie percepând anual sume cuprinse între 7.000 şi 10.000 de euro. La prima vedere, tariful pare relativ ridicat, dar trebuie ţinut cont de faptul că, pe lângă taxele de şcolarizare, aici intră şi costul regimului de internat „cu normă întreagă“ (cu alte cuvinte, trei mese pe zi şi cazare pe tot timpul anului, inclusiv în weekenduri şi vacanţe).
Ulterior admiterii, pentru elevii străini, accentul este pus pe asimilarea limbii engleze. Astfel, un copil care ştie destul de bine limba participă, timp de un an, la cursuri paralele de engleză, iar dacă nu are decât cunoştinţe precare ale limbii, urmează o şcoală de vară anterior începerii anului academic. Una din şcolile de vară recunoscute ca eficienţă este cea organizată de liceul Sherborne. „Programul nostru este menit să-i ajute pe elevii care vor să înveţe în Marea Britanie, iar cursurile nu sunt exclusiv de limbă engleză, ci şi de istorie, geografie sau ştiinţe. Apoi, toţi profesorii, indiferent de materia pe care o predau, au fost instruiţi pentru predarea englezei ca limbă străină, iar fiecărui dascăl în parte nu-i revin mai mult de şase elevi, selectaţi în funcţie de nivelul de cunoaştere a limbii şi de vârstă, şi nu de naţionalitate“, spune Alison Riley, din partea departamentului de admiteri al Sherborne.
Dacă nu vă place în UK…
Oferta pentru elevii străini este mult mai redusă în alte state, singurele care îi fac concurenţă Marii Britanii fiind, din acest punct de vedere, Germania şi SUA, care oferă condiţii de studiu şi taxe de şcolarizare asemănătoare. Părinţii foarte pretenţioşi ştiu, probabil, că cei mai bogaţi copii din lume studiază în Elveţia, unde costurile anuale se pot ridica la 50.000 de euro (ca detaliu tabloid, aici a studiat copilul creatoarei de modă Irina Schrotter, în timp ce fetele Cameliei Şucu au optat pentru Marea Britanie). Iar părinţii mai liberali pot alege ţările nordice. Spre deosebire de majoritatea şcolilor occidentale, unde copiii se află sub supraveghere permanentă chiar şi în timpul liber, aici elevilor li se oferă mai multă libertate: pot ieşi în weekend fără să raporteze şi, după 16 ani, pot fuma, cu acordul scris al părinţilor.
Condiţiile de admitere sunt, şi aici, accesibile: „Dacă elevul este încă în gimnaziu, îi vom da un test care să ne indice potenţialele sale aptitudini de învăţare“, spune Herman Voogd, directorul singurei şcoli internaţionale din Olanda, International School Eerde. Ține să sublinieze cuvântul „potenţial“ ca fiind relevant pentru profilul instituţiei pe care o conduce, în care copiilor nu li se cer rezultate şcolare deosebite, ci un set de valori în concordanţă cu cel al şcolii. Mai mult, dacă elevul studiază deja la un liceu din România, „în principiu, vor fi automat acceptaţi, chiar dacă nivelul de cunoaştere a limbii engleze este slab.“ De ce ar trebui să opteze un părinte român pentru International School Eerde? „Garantăm 100% obţinerea diplomei de bacalaureat internaţional de către toţi elevii, fiecare copil care absolvă liceul nostru cunoaşte perfect engleza şi olandeza, toţi elevii au propriul laptop. Şi, nu în ultimul rând, avem în echipă un profesor vorbitor de limba română.“
Din păcate, taxele anuale în regim de internat total sunt aici de 24.500 de euro.
18.600 de euro este taxa percepută anual pentru anii de liceu de către American International School of Bucharest
Avantajele învăţământului privat
Conform companiei de consultanţă The Good Schools Guide, principalele motive pentru care părinţii ar trebui să opteze pentru o şcoală privată sunt, după cum urmează:
– Sistemul de predare. Unele dintre aceste şcoli sunt extrem de selective când vine vorba de recrutarea elevilor (cam una din zece şcoli, după cum apreciază compania); marea majoritate se ghidează, însă, după ideea de a scoate din fiecare elev „până la ultima picătură de potenţial“. De altfel, statisticile arată că, în sistemul privat, circa 80% din elevi termină liceul cu rezultate mult mai bune decât cele care îi recomandau la momentul admiterii.
– Facilităţile. În cazul celor mai multe şcoli private, terenurile de sport, sălile de teatru, laboratoarele ştiinţifice, bibliotecile digitale sau studiourile foto reprezintă dotări de bază.
– Opţiuni de înscriere. Elevii pot alege să studieze într-o astfel de şcoală doar timp de o lună, de exemplu. De asemenea, pot opta pentru sistemul de internat full-time (inclusiv în timpul weekendurilor sau al vacanţelor) sau pentru unul parţial, exclusiv în timpul zilelor de studiu.
Probabil cea mai severă instituţie de învăţământ din Marea Britanie, şcoala de băieţi Abingdon are şi una dintre cele mai bune rate de acceptare la marile universităţi, de circa 60%. Motiv pentru care face notă discordantă cu restul breslei şi, aşa cum spune directoarea de comunicare Jane Warne, „fiind o şcoală extrem de selectivă, candidaţii trebuie să fie foarte bine pregătiţi şi să vorbească fluent limba engleză“.
Consultanţă pentru părinţi
Prima slujbă a Ralucăi Milin (foto) a fost în cadrul Connex. „Am fost, în decembrie 1996, al doilea angajat al Mobifon (compania care deţinea brandul Connex – n.r.), pe postul de asistent de marketing. Cinci ani mai târziu, am plecat de la ei, din poziţia de director de vânzări, pentru a mă angaja la UPC, ca vicepreşedinte pe marketing şi vânzări. Şi la UPC am fost tot al doilea angajat“, îşi trece CV-ul în revistă Raluca. În septembrie 2009, sătulă de viaţa în corporaţie, a părăsit acest mediu şi a pornit pe cont propriu. În două direcţii: deţine o companie de mobilier pentru sectorul horeca şi este reprezentantul pe România al companiei germane de consultanţă în educaţie Leading School EIB.
„Ce facem noi exact este să oferim părinţilor care au luat decizia să-şi trimită copiii la o şcoală privată din străinătate toate instrumentele necesare alegerii instituţiei. Colaborăm cu 300 de licee din Marea Britanie, Germania, Elveţia şi Canada şi avem la îndemână zeci de criterii ale companiei-mamă după care facem selecţia. Taxa pe care o percepem este de 250 de euro, bani în care intră şi absolut toate procedurile birocratice implicate de înscrierea la o şcoală străină“, explică Raluca Milin. Mamă a două fete, spune că a adus această franciză în România pentru a-i ajuta pe toţi părinţii care văd că sistemul românesc de învăţământ nu le prieşte copiilor lor. „Eu însămi am realizat că ceea ce am învăţat în facultate a fost zero pe lângă ce mi-au dat trainingurile de la Connex, iar meritul acestor şcoli este că se axează mai mult pe curicula nonacademică decât pe teorie, scot ce e mai bun din fiecare copil. De aceea, 16 ani este cam ultimul prag la care mai are sens sa îţi dai copilul la o asemenea şcoală. După această vârstă e deja format şi este mai greu de scos din tabieturile sale. Ce este cu adevărat remarcabil la ei este că, dacă observă că adolescentul nu se integrează bine, merg după principiul «ţi-l trimitem înapoi acasă şi îţi dăm şi banii înapoi»“.
