Am aflat recent că, în ochii societăților de asigurare din România, sunt o amenințare. Nu doar eu, ci toți ceilalți colegi jurnaliști care, într-un fel sau altul, au făcut referire în textele lor la piața asigurărilor. Caracterizarea nu este o simplă vorbă în vânt ci aparține unor specialiști angajați și plătiți pentru a identifica pericolele care îi pasc pe “cavalerii RCA”. Am mai aflat și că, amenințare fiind, urmează să fiu contracarat prin acțiuni cât mai vizibile. Nu doar eu, ci toți ceilalți colegi din presă care au atins, într-un fel sau altul, subiecte sensibile cum ar fi, dau un exemplu la întâmplare, capacitatea societăților de asigurare de a despăgubi clienții în cazul petrecerii unui cutremur major pe teritoriul României.
Așa a fost și la primul eveniment de amploare organizat anul acesta pe tema asigurărilor, eveniment care, întâmplător, a precedat cu doar 24 de ore reținerea unui patron de firmă de asigurări și audierea a doi șefi din respectiva firmă( ambii prezenți cu discursuri la eveniment), pe motiv că ar fi intervenit pe lângă oameni din autoritatea de supraveghere pentru a nu ridica licența asigurătorului.
Așadar, „stenograma” întâlnirii ar arăta cam așa: După ce s-a constatat, iar, că asigurările sunt dependente în România de piața auto(mai precis de obligativitatea de a avea RCA), după ce s-a afirmat că acest lucru nu este deloc bun întrucât românii nu mai au bani de mașini noi iar statul, băncile sau firmele de leasing nu fac nimic în sensul acesta și după ce s-a remintit că în România poate avea loc oricând un cutremur major sau o inundație de proporții(N.R: eveniment care ar echivala cu dispariția multor companii de pe piață), s-a trecut la chestiuni mai serioase nu înainte de a critica, aluziv, nenominal și în absență pe toți cei care își permit să vândă RCA ieftin punând astfel în pericol stabilitatea pieței, a pieței libere.
În câteva cuvinte , marile probleme ale pieței asigurărilor, cu excepția voinței lui Dumnezeu, au rămas în continuare,în opinia jucătorilor, clienții, statul și terții. Clienții pentru că nu sunt suficient de educați pentru a înțelege beneficiile unei asigurări, pentru că nu câștigă suficienți bani pentru a-și cumpăra mașini noi(adică asigurabile cu riscuri mici) și pentru că nu încetează să provoace accidente rutiere, statul pentru că nu educă populația și nu-i determină cu metode mai ferme să-și cumpere asigurări fără să provoace daune iar terții din diverse alte motive. Sigur, poate sunt și unele mici greșeli pe care companiile le-au făcut. Poate nu s-au adaptat suficient de bine crizei sau poate nu reușesc, cum fac cei din Polonia, de exemplu, să construiască produse de asigurare pe specificul local. Poate că există chiar unii “colegi” care nu plătesc daunele la timp sau care nu le plătesc deloc. Problema majoră este însă, în mod evident, la “alții”.
Așadar , oameni buni, înainte de a înjura firma de asigurare care refuză sistematic să vă plătească reparația mașinii uitați-vă preț de o secundă în oglindă și întrebați-vă ce ați făcut dumneavoastră pentru asigurător. V-ați luat mașină nouă? Ați cumpărat și citit cu atenție un manual al asiguratului? Ați căutat o poliță RCA care să nu fie vândută la preț “de dumping”?
Dacă ați făcut toate acestea și tot vă vine să înjurați, suntem aici!. Specialiștii au tras concluzia: presa este o amenințare pentru piața asigurărilor și trebuie tratată ca atare și contracarată ferm.
