Locuiți în sudul țării și considerați că prețul gazului este prea mare prin raport cu alte zone ale României? Nu vă înșelați. De la 1 august prețul gazului pentru consumatorii casnici care au optat să rămână în regim reglementat, adică peste 90% din populație, a crescut în medie cu 6%, la nivelul întregii țări. Este a treia scumpire a gazului din acest an și a patra de la 1 ianuarie 2017. Numai că ANRE, autoritatea care este „arbitrul’’ pieței de energie comunică datele trunchiat, astfel că românii ar putea avea suprize majore atunci când primesc factura pentru luna august. Asta pentru că scumpirea „medie” diferă mult funcție de zona în care locuiești.

Mai întâi trebuie precizat că, în privința distribuției de gaze, România este împărțită în două, nordul și sudul, după de furnizorul care deservește gospodăriile. Transilvania și Moldova sunt arondate nemților de la E.ON, în timp ce Banatul, Muntenia, Oltenia și Dobrogea sunt sub „umbrela” francezilor de la ENGIE. Așa stau lucrurile, cu furnizori impliciți pe piața reglementată, încă de la privatizarea rețelelor de distribuție din anii 2000. Ei bine, cele două rețele au prețuri diferite. Foarte diferite. Fiecăreia i se aprobă alte valori de către ANRE, astfel încât o ajustare de preț „pe medie” poate părea o glumă de la radio Erevan. Spre exemplu, acum patru ani, la ENGIE s-a operat o scădere de tarif de 4%, iar la E.ON o creștere de 2%, concluzia ANRE fiind că prețurile din România au scăzut, „în medie” , cu 1%

Revenind la situația de facto, noile prețuri, valabile de la 1 august, sunt următoarele: 136 de lei/MWh, fără TVA, pentru ENGIE, 141 de lei, fără TVA, pentru E.ON. La 1 aprilie, anul curent ENGIE practica un preț de 130 de lei/MWh, deci scumpirea este acum de 4%. La 1 aprilie 2018, prețul pentru E.ON era neschimbat față de ianuarie (nu au existat scumpiri la ei), de 133 lei/MWh, deci scumpirea de acum pentru moldoveni și transilvăneni este de 7,5%.

Mai interesant este însă ce s-a întâmplat cu prețul gazului, pe regiuni, începând cu 1 ianuarie 2017 și până în prezent. 2015 și 2016 au fost ani în care factura la gaze pentru popuație a scăzut, parțial din cauza ieftinirii petrolului, de care prețul gazului este legat, și parțial din scăderea TVA, ajustarea de tarife reglementate și eliminarea taxei ‘„pe stâlp”. Pe 1 ianuarie 2017 însă, direcția s-a schimbat. Potrivit datelor statistice ANRE , la acel moment prețul reglementat practicat de ENGIE era de 109 lei /MWh. Acum, după patru runde de scumpiri, este 136 de lei/MWh, ceea ce înseamnă o creștere de 24,7%, adică enorm. Ca să fie mai clar, muntenii, bănățenii și dobrogenii plătesc acum 125 de lei pentru un consum de gaze care era tarifat cu 100 de lei acum un an și jumătate. Pur și simplu, prețul cu care vinde gazele ENGIE către clienții săi au crescut tot timpul: de la 109 la 111 lei(iunie 2017), 130 de lei (ianuarie 2018 – peste 15% creștere!!!), 133 lei (aprilie 2018), 136 de lei, în prezent.

 

În schimb, la E.ON, adică la transilvăneni și moldoveni, scumpirile au fost mult mai moderate. Era 124 de lei MWh de gaz la 1 ianuarie 2017. Acum, după trei runde de scumpire (nu patru, ca la ENGIE), este 141 de lei, adică o creștere de 13,7%, la jumătate față de partea de sud a țării.

Cere și ți se va da… dacă ești corporație

ANRE nu explică de ce există această abordare diferită între nord și sud, instituția rămânând la a comunicat doar prețuri medii. Surse din piață spun însă că francezilor le-au fost aprobate aceste scumpiri succesive pentru că au bani de recuperat din spate, din anii anteriori în care nu le-a fost recunoscut în totalitate costul cu achiziția gazului, totul ajungând la scadență acum. „Este o măsură în toate”, spun sursele.

Scumpirile așadar au legătură cu creșterea prețului de piața regională al gazului doar pentru nordul țării, în sud fiind vorba de o plată în compensare. „Solicitările (de aprobare de tarife majorate – n.r.) vin ca urmare a faptului că, începând cu data de 1 aprilie 2017, preţul de achiziţie a gazelor naturale din producţia internă s-a liberalizat, producătorii având libertatea să vândă gazele naturale la un preţ care nu mai este reglementat”, este poziția oficială a ANRE.

Tradițional, factura la gaze este mai mare în norddin cauza impactului mare al costurilor de distribuție. Zonele preponderent de munte ori deal din Moldova și Transilvania fac ca distribuția să fie mai scumpă, lucru reflectat în tariful final la consumator. Erau circa 12 procente diferență în nord și sud, la 1 ianuarie 2017, însă acum diferențele s-au estompat în mare parte – gazul la E.ON fiind mai scump doar cu 4% față de cel al ENGIE.

Factura pentru gaze are mai multe componente, prețul de achiziție fiind doar una dintre acestea, care contează în proporție de jumătate. Restul sunt tarife de transport, distribuție, toate reglementate, și taxe percepute de stat. Scumpirea masivă a gazului din ultima perioadă survine nu numai pretenției acceptate a ENGIE de a recupera sume din trecut, dar și ca urmare a modificării prețului de achiziție a gazului. Petrolul, de a cărei cotație este legat gazul, s-a scumpit, de la 1 ianuarie 2017 și până în prezent, cu aproximativ 40%.

 

Populaţia, circa trei milioane de gospodării, consumă aproximativ trei miliarde de metri cubi de gaze anual, un sfert din consumul total al României. Producţia gazelor se împarte între Romgaz şi Petrom, iar transportul este asigurat de Transgaz. Distribuţia este făcută de E.ON Distribuţie, Transilvania şi Moldova, şi Distrigaz Sud Reţele în Muntenia, Oltenia şi Dobrogea. Pe piaţa reglementată a consumatorilor casnici există doi mari furnizori, ENGIE şi E.ON Energie Moldova.

 

Economii insesizabile în piața liberă

Piaţa gazelor naturale pentru populaţie este liberalizată, de la 1 aprilie 2017, iar consumatorii pot alege un nou furnizor, dacă sunt mulţumiţi de preţ şi de condiţii. Aceasta înseamnă că renunță la contractele cu preț final reglementat, fără a mai putea reveni vreodată la ele. Astfel, odată aleasă o ofertă mai bună financiar, în detrimentul furnizorului implicit de pe piața reglementată, orice schimbare se face va fi doar în sensul alegerii unei alte oferte tot de pe piața concurențială.

În momentul de față, pentru sudul țării, aria de distribuție de segment reglementat a Distrigaz Sud Rețele (ENGIE), avem opt oferte mai bune decât cea a francezilor (136 lei/MWh), potrivit comparatorului online de tarife de pe site-ul ANRE. Cea mai bună ofertă este cea a Electric & Gas Power Trade SRL, cu un preţ final de 128,55 lei/MWh. Aşadar, economia maximă pe care aţi putea-o face este de 5,3%, fără TVA. Urmează oferta Berg System Gaz, la 130,67 lei, deci un discount de 3%, apoi cea a CEZ Vânzare, la 131,81 lei și, în sfârșit, cea a Romgaz, la 133 lei. Desigur, mai sunt și altele, dar mai scumpe.

După cum se poate vedea, economia rezultată din trecerea în piața liberă este acum infimă, dar lupta furnizorilor pentru a atrage noi clienți ar putea aduce ieftiniri suplimentare în viitor.

Pentru zona de nord a ţării, unde furnizor reglementat este E.ON (141 lei/MWH), să luăm ca exemplu orașul Cluj-Napoca. Există nu mai puţin de 17 oferte ale furnizorilor alternativi care au preţuri finale mai mici decât suma reglementată de stat pentru E.ON. Cea mai bună este tot cea a Electric & Gas Power Trade SRL, care are un preţ final de 126,14 lei/MWh, deci o reducere de 10% față de preţul reglementat. Urmează Berg Sistem, la 128,24 lei și CEZ Vânzare, la 129,38 lei, adică discount-uri de 9%, respectiv 8%, și alții.

 

Este o oportunitate mai mare pentru moldoveni și ardeleni să renunțe la tariful reglementat și să treacă în piața liberă, pentru că economiile sunt mai mari, având în vedere că și prețul de referință este mai sus decât în sud. Practic, economia teoretică este de două ori mai mare pentru consumatorii casnici care aleg cea mai bună ofertă de pe piaţa concurenţială în jumătatea de nord, faţă de jumătatea de sud.

Slabă mișcarea către piața liberă

Potrivit ultimelor date ale ANRE, la finalul lunii aprilie, doar 3,3% din numărul total de clienţi casnici de gaze din România aveau un furnizor concurenţial (117.000 din 3,55 milioane). În cazul în care optează pentru furnizarea negociată a energiei electrice, consumatorul casnic de gaze poate încheia contracte pentru furnizare negociată cu orice furnizor deţinător de licenţă de furnizare care activează în piaţa cu amănuntul, negociind cu acesta atât preţul, cât şi clauzele contractului de furnizare. Se completează o cerere – online sau prin poştă – şi, mai departe, se ocupă firma. Transferul la un alt furnizor se poate face chiar dacă înregistraţi restanţe la vechiul furnizor. În cazul în care decideţi să nu le plătiţi, vechiul furnizor nu se poate opune transferului, urmând a-şi recupera creanţa prin metode legale. Schimbarea furnizorului nu presupune şi schimbarea contorului de gaze şi nici modificarea reţelei de distribuţie, care rămâne aceeaşi, în speță ENGIE și E.ON. Transferul clientului se face doar scriptic. Bineînţeles însă, ofertele pot ascunde capacane, aşa că, înainte de a vă muta la un alt furnizor, lucru care se poate face în două săptămâni, trebuie să citiţi pe îndelete clauzele contractuale. La ce ar trebui să vă uitați: dacă noul furnizor percepe sau nu garanții de plată, care este termenul de plată a facturii, pe ce interval de timp este propus prețul, ce penalități se percep dacă se întârzie la plată.

(Articol publicat în ediția revistei Capital de luni, 20 august 2018. Publicația este disponibilă la centrele de difuzare a presei din întraga țară.)