După ce s-au pregătit cu mult timp înainte ca să facă proiecte pentru a obţine finanţare europeană, companiile dau piept acum cu criza, care le taie drumul spre creditele pentru cofinanţare
«Este necesar ca, într-un interval scurt de timp, actualul executiv să emită o ordonanţă de urgenţă care să vizeze proiectele viabile ce pot obţine finanţare europeană, astfel încåt statul să finanţeze diferenţa dintre dobånda care a fost luată în calcul iniţial, în urmă cu cåteva luni, cånd s-au făcut planurile de afaceri, şi actuala dobåndă a pieţei. Măsura se impune pentru a nu fi blocată absorbţia fondurilor comunitare“, a declarat pentru Capital Ovidiu Nicolescu, preşedintele Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din Romånia (CNIPMMR). Nicolescu susţine că aproximativ 90% din IMM nu mai pot obţine finanţare din cauza faptului că dobånzile la credite au crescut mult faţă de perioada în care s-au făcut planurile de afaceri şi s-a constituit portofoliul de proiecte ce urmau să fie finanţate din banii europeni, iar ratele au crescut simţitor. „În prezent, dobånda la creditele în lei, necesare cofinanţării, a ajuns la 25%. Băncile romåneşti au scumpit creditele deşi sistemul bancar de la noi nu a fost afectat de criză“, spune preşedintele CNIPMMR. Acesta trage un semnal de alarmă şi în ceea ce priveşte continuarea, în condiţii normale, a procesului de evaluare a acestor proiecte, proces care este deja întårziat, chiar dacă ne aflăm în perioadă electorală.
Firmele mici, cele mai vulnerabile
Printre problemele cu care se confruntă, în prezent, întreprinderile mici şi mijlocii sunt creşterea costurilor la creditele contractate şi posibilitatea de returnare a acestora, scăderea cererii la export, pierderea partenerilor străini, care au blocat orice investiţie în această perioadă şi lipsa de consultanţă specializată pentru situaţii de criză. Şi ministrul pentru comerţ, turism şi IMM-uri, Ovidiu Silaghi, recunoaşte că, în actuala situaţie, firmele mici se află în dificultate: „Pentru un proiect finanţat din bani europeni, o firmă trebuie să vină din surse proprii cu 40% din valoarea acestuia, bani care provin, în general, din credite bancare. Acum, pe fondul crizei economice, creditul bancar a devenit mult mai scump şi mai greu de obţinut, ceea ce face ca fondurile europene să fie absorbite mai greu“.
„Băncile se pregătesc de doi ani de zile pentru a acorda astfel de credite necesare cofinanţării proiectelor ce vor beneficia de finanţare europeană. Depinde însă care este procentul cu care trebuie să contribui pentru a cofinanţa proiectul. Cei mici, fără putere financiară, sunt cei mai afectaţi. În această perioadă, nimeni nu are milă de nimeni“, spune, la råndul său, Florin Pogonaru, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din Romånia.
Ce spune consultantul
Emanuel Răuţă, manager GEA Strategy & Consulting, arată care sunt dificultăţile cu care se confruntă companiile atunci cånd au un proiect ce urmează să fie finanţat cu fonduri europene şi ce anume trebuie să evite acestea să facă. Astfel, firmele ale căror proiecte vor fi finanţate începånd cu 2008 vor trebui să asigure cofinanţarea proiectelor pe care le-au cåştigat, cofinanţare care porneşte de la 30% şi ajunge la 60% din valoarea eligibilă a proiectului. La aceasta se adaugă componenta neeligibilă a proiectului, pe care beneficiarul trebuie să o acopere din surse proprii. O regulă comună a tuturor fondurilor europene este regula rambursării cheltuielilor odată efectuate. Acest lucru presupune faptul că toate companiile trebuie să asigure, pe långă cofinanţarea proiectului, şi fondurile necesare iniţierii proiectului, fonduri care pot proveni atåt din surse proprii, cåt şi din surse atrase (bănci, alte instituţii de creditare). Un instrument poate fi creditul – punte acordat de bănci, credit care poate asigura întreg necesarul financiar destinat efectuării achiziţiilor asumate prin proiect, necesarul de flux de numerar care trebuie să rămånă pozitiv pe toată perioada de implementare şi monitorizare a proiectului conform indicatorilor financiari, dar şi alte cheltuieli neeligibile care trebuie acoperite de către solicitant.
„Contextul financiar internaţional delicat poate aduce modificări în procesul de creditare financiară, acest lucru însemnånd atåt o creştere a costurilor creditului, cåt şi o înăsprire a plafoanelor de îndatorare a companiilor. Scăderea valorii activelor tangibile ale companiilor romåneşti ar putea fi cauzată în principal de devalorizarea activelor imobiliare şi de scăderea vånzărilor. Companiile care au stocuri mari ar putea fi afectate în perioada următoare. Aceste elemente pot pune în dificultate şi derularea în cadrul stabilit contractual al finanţărilor accesate“, susţine Răuţă.
Emanuel Răuţă face o recomandare importantă pentru companiile care doresc să acceseze proiecte europene, şi anume să solicite băncilor analize privind posibilitatea obţinerii banilor încă din perioada de pregătire a proiectelor. De asemenea, acestea trebuie să evalueze posibilitatea obţinerii scrisorilor de garanţie în cazul în care băncile solicită garanţii suplimentare sau doresc să programeze mai multe cereri de plată. Un alt aspect important este faptul că proiectele trebuie să conţină ţinte realiste, care să ia în considerare toate aspectele legate de evoluţiile pieţei, riscuri, concurenţă, potenţial de creditare.
Cum văd băncile problema
„În ciuda situaţiei economice actuale, nu se simte un trend descrescător în acest domeniu al cofinanţărilor de proiecte, nici în ceea ce priveşte aplicaţiile primite de bancă şi nici în disponibilitatea băncii de a le susţine. În legătură cu costurile finanţării, acestea au urmat însă trendul pieţei, ţinånd cont de creşterea costului finanţării pe plan internaţional, de politica de risc, de volatilitatea cursului de schimb etc.“, susţine Adriana Chelu, manager al departamentului Fonduri Structurale al Raiffeisen Bank. Ramona Ivan, director executiv în cadrul BCR, afirmă că banca tratează diferenţiat proiectele majore, care presupun realizarea de studii de fezabilitate, analize cost-beneficiu, proiecte pentru care a fost realizată o analiză complexă de către autorităţile de resort, faţă de proiectele de dimensiuni mici, unde grila de evaluare nu acoperă toate aspectele avute în vedere la analiza economico-financiară realizată de către bancă. Pe långă criteriile din grila de evaluare tehnico-financiară a proiectului, banca trebuie să aibă în vedere şi aspecte referitoare la solicitant, la istoricul în relaţia cu banca, la capacitatea sa de rambursare a creditului, la posibilităţile de garantare, ţinånd cont că pentru proiectele cu finanţare în cadrul instrumentelor de tip structural, cu exceptia Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, bunurile achiziţionate prin proiect nu pot fi aduse în garanţie la credit. „Au existat numeroase cereri de credite pentru cofinanţarea proiectelor aprobate de către Autoritatea de Management, pentru care solicitantul nu avea suficiente surse proprii şi nici posibilităţi de garantare a creditelor“, spune Ramona Ivan.
În concluzie, absorbţia fondurilor europene rămåne doar în declaraţii o prioritate naţională.
«Instituţiile financiare nu pot credita firmele pe baza unor active care sunt deja ipotecate, iar companiile nu pot gaja bancar echipamentele achiziţionate cu ajutorul proiectelor europene din cauza interdicţiilor stipulate în contractele de finanţare.»
Emanuel Răuţă, manager, GEA Strategy & Consulting
3,9 mld. euro reprezintă alocaţia financiară de la bugetul UE pentru Romånia, în 2009, prin intermediul instrumentelor structurale, a Fondului European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi a Fondului pentru Pescuit
