Recolta slabă de grâu din acest an şi evaziunea fiscală de proporţii din panificaţie au lansat războiul pâinii. Îngrijorat să nu scape inflaţia de sub control şi de noi scăderi în sondaje, Guvernul a început să facă presiuni asupra producătorilor agricoli şi a celor din panificaţie pentru ca preţul pâinii să nu crească foarte mult.
Producţia de grâu din acest an este cu aproape 2,3 milioane tone mai mică decât cea de anul trecut. La un preţ mediu de 200 de euro pe tonă, paguba la nivel naţional ajunge la 460 milioane de euro. Aproape 0,4% din PIB-ul prognozat pentru 2007.
Această situaţie a determinat o creştere importantă a preţului grâului şi reprezintă un pretext pentru unii comercianţi să mărească preţurile din panificaţie. Lucru care nu este tocmai pe placul Guvernului, pentru că acesta se teme să nu scape inflaţia de sub control. O realitate mai puţin cunoscută este faptul că în coşul de consum al populaţiei, calculat de Institutul Naţional de Statistică, pâinea şi produsele de morărit şi panificaţie au o pondere de 8,64%. Dacă preţul pâinii ar creşte cu aproape 40% până la sfârşitul anului, aşa cum declară unii comercianţi, impactul asupra ţintei inflaţiei va fi nimicitor.
Acest lucru i-a amintit Executivului că în industria de panificaţie există un nivel foarte ridicat de evaziune fiscală şi ameninţă cu controale pentru a-i determina pe oamenii de afaceri să nu aplice majorări importante de preţ. Conform Ministerului Agriculturii, consumul de pâine pe cap de locuitor, calculat conform datelor raportate oficial pe piaţa internă, este de numai 24 de kilograme anual. Dar din studiile efectuate de Institutul Naţional de Statistică în gospodăriile populaţiei reiese că în realitate consumul de pâine a fost în anul 2006 de 99,8 kilograme pe persoană. Iar premierul Tăriceanu vorbeşte despre un consum anual de 115-120 de kilograme de persoană, nefiscalizat în proporţie de aproape 80%.
Oamenii de afaceri recunosc nivelul înalt al evaziunii, dar nu cred că măsurile luate de Guvern sunt cele potrivite. „În loc să realizeze în mod realist, economic, situaţia existentă, Guvernul se amestecă brutal în regulile normale ale economiei de piaţă. Deşi toate pieţele din lume explodează vizibil, Guvernul asociază în mod surprinzător creşterea preţurilor la produsul finit pâine cu aşa-zise înţelegeri de preţ ale producătorilor şi sesisează în mod inutil Consiliul Concurenţei. În toată Europa producătorii de pâine anunţă scumpirea logică a preţurilor produselor şi nimeni nu face anchete sau caută «monstruoase întelegeri» ale acestora“, spune Viorel Marin, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Industriilor de Morărit şi Panificaţie din România.
Reprezentantul procesatorilor consideră că Guvernul ar trebui să elimine cauzele care produc evaziunea, în loc să anunţe „controale drastice“.
„Orice tip de control oficial este inutil atâta timp cât banii negri rezultaţi din neplata TVA de 19% sunt suficienţi să asigure „protecţia“ evazioniştilor. Se anunţă controale cu surle şi trâmbiţe de la centru, evazioniştii închid activitatea şi pleacă o săptămână, cât durează controlul, în concediu, după care se întorc şi îşi reiau liniştit activitatea. Aşa se întâmplă de mai bine de zece ani. Cei protejaţi ştiu întotdeauna din timp când sunt controalele. Ghiciţi de la cine?!“, afirmă Viorel Marin
Reprezentanţii din industrie consideră că preţurile ar putea fi ţinute sub control numai dacă Guvernul va elimina cauza evaziunii, adică să micşoreze nivelul TVA. „În mod normal, ar trebui ca TVA să fie micşorată pentru că aşa este în toată Uniunea Europeană. Suntem singura ţară membră a UE care are TVA mare la produsele alimentare de bază“, consideră Adrian Rădulescu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România.
Începând din acest an, piaţa românească de cereale şi produse de morărit şi panificaţie s-a schimbat radical datorită aderării la Uniunea Europeană. Producţia din ţara noastră nu mai poate fi privită decât ca un fenomen regional, pentru că graniţele au fost deschise pentru un comerţ liber. Dacă producţia din România este prea mică, aşa cum se întâmplă în acest an, pentru un procesator din Giurgiu este mai ieftin să aducă grâu din Bulgaria decât din Satu Mare, iar pentru unul din Timiş este mai uşor să importe grâu din Ungaria decât să-l cumpere din Constanţa.
Deşi preţul grâului din statele UE a crescut de la 130 de euro pe tonă, cât era în primăvară, la circa 200 de euro, în prezent, la nivelul Uniunii nu există o criză a grâului. Producţia din acest an a statelor membre este de 122,5 milioane de tone, cu 4,3% mai mare decât anul trecut.
