Nu discutăm despre cât de mult cântărește în balanță eficiența agriculturii la nivel global (cea din România este „la pământ“) față de ocuparea terenurilor cu recolte destinate consumului industrial, nu alimentelor. Un fapt rămâne însă implacabil: pe măsură ce crește cererea, cresc și prețurile. O altă zonă unde scumpirea este imposibil de evitat este cea energetică. Aici avem o combinație de mai mulți factori. Pe de o parte crește cererea, în condițiile în care un număr tot mai mare de oameni „intră în sistem“, adică obțin acces la electricitate, gaze naturale, apă curentă, canalizare etc. Acoperirea cererii înseamnă investiții pentru a duce „produsele“ în locuințe. Înseamnă și producție în sine, de la apă potabilă până la gaze naturale și energie electrică. Bazate, în cea mai mare parte, pe combustibili fosili.
Poate părea ciudat, dar populația urbană este condamnată la pieire dacă rămâne fără „curent“, apă și gaze. Și cum resursele fosile se vor termina la un moment dat, se caută alternative. Numite, în prezent, energie verde (bio, eco sau cum vreți). Din resurse regenerabile, care să nu se termine și să ne arunce înapoi în Evul Mediu. Dar care costă. Și nu costă deloc puțin. Drept pentru care autoritățile le subvenționează. Tot din banii populației, că doar nu aduce vreun premier bani de-acasă. Chiar și așa însă, costul energiei va urca. Tehnologiile în sine și necesarul de investiție pentru transportul energiei înseamnă bani mulți.
Aici apare politica.
După dezastrul nuclear de la Fukushima, Germania a anunțat că va renunța de tot la centralele nucleare de producție. În mod normal, autoritățile germane, în frunte cu Angela Merkel, anunță renunțarea la nucleare deoarece sunt preocupate de siguranța cetățenilor. Se pare însă că mai importante sunt alegerile, mai exact cele din landul Baden-Wurttemberg, unde principalul adversar al liberal-conservatorilor era Partidul Verzilor. Iar Angela Merkel a încercat să atragă electoratul verzilor prin declarația de renunțare la capacitățile nucleare. Practic, dacă dezastrul ar fi avut loc acum, după alegeri, nemții nu ar mai fi avut o problemă atât de mare cu centralele bazate pe uraniu. Și atunci ne întoarcem la scumpiri și întrebăm: dacă investițiile tot se fac cu banii noștri, iar siguranța contează doar atunci când sunt alegeri, de ce nu lăsăm centralele în pace cât să evităm măcar o parte a scumpirilor?
