Companiile nou-înfiinţate, cele inactive şi cele care reiau activitatea după 1 mai 2009 scapă de impozitul minim. Precizările apar doar în normele Codului fiscal, fără a fi prevăzute şi de lege, putând fi, din acest motiv, interpretate de Fisc în defavoarea firmelor. Normele de aplicare a ordonanţei de urgenţă prin care a fost introdus impozitul minim aduc unele adăugiri faţă de textul iniţial. Conform acestora, companiile nou-înfiinţate (aşa-numitele startup-uri) şi soc
Companiile nou-înfiinţate, cele inactive şi cele care reiau activitatea după 1 mai 2009 scapă de impozitul minim. Precizările apar doar în normele Codului fiscal, fără a fi prevăzute şi de lege, putând fi, din acest motiv, interpretate de Fisc în defavoarea firmelor.
Normele de aplicare a ordonanţei de urgenţă prin care a fost introdus impozitul minim aduc unele adăugiri faţă de textul iniţial. Conform acestora, companiile nou-înfiinţate (aşa-numitele startup-uri) şi societăţile aflate în inactivitate temporară nu plătesc impozit minim pentru perioada rămasă din anul în care fac înregistrările sau înscrisurile în Registrul Comerţului. Firmele care îşi reiau activitatea după 1 mai 2009 nu plătesc impozitul, dar numai până la sfârşitul acestui an. În schimb, dacă startup-urile realizează profit în primul an de activitate, deşi este puţin probabil, vor fi obligate la plata impozitului de 16%.
„Societăţile înfiinţate în cursul anului vor fi supuse impozitului pe profit în primul an, astfel că nu este vorba nici despre o veritabilă scutire, nici măcar de o perioadă de un an, ci despre o amânare a aplicării impozitului minim până la sfârşitul anului în care s-a înfiinţat compania“, explică Dinu Petre, avocat Cunescu, Balaciu şi Asociaţii.
Perioada de neaplicare a impozitului este inechitabilă, în condiţiile în care firmele înfiinţate în a doua parte a acestui an, de exemplu, vor fi în dezavantaj faţă de cele care vor începe activitatea în ianuarie 2010 şi nu vor plăti tot anul viitor. „În funcţie de natura afacerii iniţiate, pentru o firmă, jumătate de an poate fi suficientă (n.r. să fie scutită de impozit), iar pentru altele poate fi nevoie de mai mult de un an“, precizează Luminiţa Ristea, consultant fiscal Nexia România.
Prevederi vulnerabile
Deşi precizările privind neplata impozitului minim sunt bine-venite, modul în care Ministerul Finanţelor a realizat completările contravine tehnicii legislative. Aceasta stabileşte că normele de aplicare a unei legi nu trebuie să aibă prevederi în plus faţă de lege, ci doar să clarifice cum se pune aceasta în practică. Emilia Dragu, partner TaxHouse, remarcă vulnerabilitatea acestor prevederi.
„În practică, în ultima perioadă, s-au întâlnit situaţii în care înseşi organele de inspecţie fiscală invocă inaplicabilitatea unor prevederi ale normelor la Codul fiscal. Extrapolând, ar însemna că aceste prevederi pot fi uşor atacate de organele fiscale, deci sunt neaplicabile“, arată aceasta.
Normele mai explică modalitatea de calcul al impozitului minim, precizând că, inclusiv companiile care au obţinut profit în anul anterior vor plăti impozitul minim, dacă acesta este mai mare decât impozitul pe profit aferent. Aceeaşi regulă se aplică şi în situaţia în care o microîntreprindere ar avea de plătit, potrivit impozitului de 3% pe cifra de afaceri, o sumă mai mică decât cea care i-ar reveni pentru impozitul minim. Modul în care Ministerul Finanţelor a stabilit aceste tranşe este discutabil. Luminiţa Ristea consideră că pragurile sunt stabilite matematic şi au implicaţie în special pentru firmele cu cifra de afaceri mică, pentru care impozitul pe profit ar fi fost mai avantajos.
„Spre exemplu, pentru o afacere cu venituri de 52.001 lei, un impozit minim de 4.300 de lei reprezintă o cotă de impozit de 8%, dar pentru o afacere cu o cifră de 4.300.001 lei un impozit de 11.000 lei înseamnă o cotă de 0,1%, care este chiar insignifiantă“, explică consultantul Nexia România. Potrivit, însă, secretarului de stat în Finanţe, Cosmin Coman, ministerul nu a avut o bază de date, o fundamentare a impozitului minim. „Grila de impozitare încurajează evazioniştii care nu declară veniturile, pentru a plăti un impozit mic, şi îi elimină, practic, pe contribuabilii corecţi, care înregistrează marje mari de profit, dar venituri mici“, afirmă Emilia Dragu.
Ministerul Finanţelor are totuşi şi o veste bună: impozitul minim este temporar. Problema este că oficialii ministerului nu ştiu cât timp îl vor menţine, generând astfel un climat de nesiguranţă pentru oamenii de afaceri.
«Dacă prevederile referitoare la cei care nu plătesc impozit minim nu se află în Codul fiscal, aplicarea lor de către firmele de bună- credinţă este totuşi foarte vulnerabilă.»
Emilia Dragu, partner TaxHouse
