„Gaura“ de un miliard de euro lăsată în buget de reducerea CAS ar putea fi acoperită prin majorarea TVA la 24% sau a cotei unice la 19%
Dacă până acum reducerea din contribuţiile de asigurări nu a venit decât în avantajul angajatorului, anul viitor
îl va pune în prim-plan pe salariat. De o lună, autorităţile se dau peste cap să găsească soluţii pentru scăderea cu încă 6% a CAS.
Primul-ministru Tăriceanu a adus ca argument promisiunea din programul de guvernare, în care era prevăzută scăderea cu o zecime a taxelor de la acea vreme – 49,5% – până la finalul lui 2008. Cum a descurs acest plan până acum? În 2005 nu s-a luat nicio măsură, pentru că bugetul fusese deja elaborat de guvernarea precedentă, iar în 2006 şi în anul în curs scăderea a decurs cu câte două procente anual, şi doar din contribuţiile angajatorilor, astfel: 0,25% de la pensii, 0,5% de la asigurări de accidente şi boli profesionale, 0,25% de la şomaj şi 1% de la sănătate. Prin urmare, în doar un an, CAS-ul trebuie să suporte o descreştere de trei ori mai mare, măsură încurajată de oamenii de afaceri şi hulită de sindicate. În plus, nu trebuie uitat că scăderea este conjugată cu redirecţionarea a încă două procente din aceleaşi contribuţii către fondul de pensii private.
„Intenţia reducerii CAS are ca scop încurajarea economisirii şi a investirii de către populaţie şi se conjugă cu faptul că, în acest moment, avem excedente bugetare“, explică Alex Massaci, director taxe în cadrul PricewaterhouseCoopers România. Tot el afirmă că un alt scop al reducerii CAS este menţinerea competitivităţii costurilor cu forţa de muncă, „ţinând cont că avantajul unui impozit mic, cota unică de 16%, a fost oarecum erodat de costurile relativ mari cu asigurările sociale“.
În schimb, soluţiile pentru punerea în practică a acestui deziderat se lasă cu greu identificate. Iar la capătul câtorva săptămâni în care s-au prefigurat soluţii din cele mai înfricoşătoare de acoperirea găurilor din buget – creşterea TVA la 24%, majorarea accizelor sau a cotei unice cu încă trei procente – autorităţile menţin tăcerea. „În momentul de faţă, analizăm care este impactul, încercăm să vedem, cu fiecare procent de reducere pe care îl facem, ce se întâmplă în bugetul de asigurări, astfel încât să nu producem un deficit prea important“, afirmă Paul Păcuraru, ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei. Dând ca exemplu efectul impunerii cotei unice în 2005 – ieşirea la suprafaţă a peste 600.000 de contracte de muncă din „zona neagră“ – oficialul e convins că şi reducerea CAS va avea aceleaşi consecinţe.
Pe de altă parte, pentru a linişti spiritele, ministrul economiei şi finanţelor, Varujan Vosganian, a declarat că pierderea bugetară rezultată din această reducere nu va fi compensată prin majorarea taxelor, ci prin creşterea veniturilor populaţiei. În consecinţă, prin aplicarea acestor taxe, chiar dacă scăzute, unor venituri mai consistente.
CAS-UL REDUS LUPTĂ CU PRACTICILE SUBTERANE
«Nu cred că mai sunt multe firme care plătesc la negru pe motive de asigurări sociale. Există în continuare modalităţi prin care se poate evita contribuţia angajatorului»
Alex Massaci, director taxe PriceWaterhouseCoopers
«O bună politică va conduce la crearea de locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite şi, implicit, la posibilitatea de a reduce, în continuare, contribuţiile sociale.»
Paul Păcuraru, ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei
«Pentru angajatori, orice reducere a taxelor va reprezenta un pas înainte spre declararea salariilor reale pe care le asigură angajaţilor.»
Angela Drăghioiu, Payroll Services Manager Lugera&Makler
Majorarea altor taxe ar scoate sindicatele În stradă
Potrivit lui BOGDAN HOSSU, preşedinte Cartel Alfa, compensarea reducerii CAS prin măsuri precum creşterea TVA este complet inacceptabilă. „Conform deciziilor interne ale confederaţiei, o astfel de măsură ar conduce automat la mişcări de stradă“. De asemenea, o reducere a CAS nu ar scoate la suprafaţă venituri care „funcţionează la negru“, deoarece acestea apar la lumină atunci când amenzile şi sancţiunile sunt mai mari decât beneficiile derivate din aceste practici ilicite şi le descurajează. Pe de altă parte, „responsabilitatea socială a angajatorului nu prea există în cultura oamenilor de afaceri români şi este puţin practicată şi de noii investitori străini speculativi. O atitudine social responsabilă nu au decât companiile care vin dintr-un anumit tip tradiţie“, afirmă Hossu. În plus, adoptarea unei astfel de măsuri trebuie analizată împreună cu partenerii sociali. „Presupunând că există resursele necesare pentru o astfel de reducere a contribuţiilor, intenţia nu poate fi aceea de a reduce calitatea serviciilor sociale sau medicale prestate către asiguraţi, care şi aşa sunt destul de precare. Dimpotrivă, aceste servicii trebuie îmbunătăţite, lucru care necesită fonduri“.
