”Într-un context global deloc favorabil, în care investitorii sunt foarte precauți și ostili la orice fel de riscuri, recentele măsuri anunțate de autorități riscă să afecteze competitivitatea României. În astfel de circumstanțe, stabilitatea și predictibilitatea legislativă sunt regulile de bază. De aceea, ar fi fost de dorit ca adoptarea unor măsuri fiscale de o asemenea importanță să fie discutată din timp cu mediul de afaceri și cu restul partenerilor sociali și să fie precedată de un studiu temeinic de impact, în așa fel încât să existe o imagine clară a efectelor pe termen mediu și lung în plan economic și social. Încă nu este prea târziu pentru o astfel de analiză și pentru o consultare reală a mediului de afaceri”, a precizat Ionuț Simion, Country Managing Partner, PwC România.

1. Taxa pe activele financiare

Începând cu data de 1 ianuarie 2019 se instituie o taxa “pe lăcomie” aplicabilă instituțiilor

financiar-bancare (e.g. bănci, IFN-uri, instituții de plată), în situația în care media trimestrială

ROBOR depășește pragul de referință 1,5 %. Aceasta taxă se va plăti trimestrial prin aplicarea a 4 cote progresive de 0.2%,0.4%, 0.6% si 0.9% asupra activelor contribuabilului existente la sfârșitul trimestrului de calcul, în funcție de nivelul ROBOR. Cota de 0.9% poate să fie majorată progresiv în cazul în care media trimestrială ROBOR este cu peste 2 puncte procentuale peste pragul de referință. Taxa reprezintă cheltuială deductibilă în calculul impozitului pe profit pentru bănci.

La acest moment, așa cum este redactată propunerea legislativă privind instituirea unei taxe pe activele bancare, indică faptul că aceasta ar urma să fie percepută trimestrial, ceea ce poate conduce la interpretarea că aceasta va fi plătită de 4 ori pe parcursul unui an, rezultând un nivel al taxei foarte ridicat. La actualul nivel al dobânzilor interbancare ROBOR, această taxă s-ar putea ridica la un nivel de 3,6% anual, în condițiile în care valoarea activelor nete ale băncilor era de 445 de miliarde de lei, la sfârșitul lunii septembrie, conform datelor BNR – aceasta ar rezulta în încasări de 16 miliarde de lei.

 

Totuși, estimările autorităților din nota de fundamentare a proiectului de Ordonanță de Urgență vorbesc despre venituri anuale de 3,6 miliarde de lei din aplicarea acestei taxe în sectorul bancar, ceea ce indică faptul că autoritățile mizează totuși pe perceperea taxei o singură dată pe an sau la un nivel al dobânzilor ROBOR semnificativ sub cel înregistrat în prezent în piața bancară.

”În afară de modul de percepere al taxei, care ar trebui lămurit, nu este clar mecanismul prin care autoritățile au fixat nivelul de 1,5% al dobânzilor ROBOR ca fiind unul rezonabil, în vreme ce cotațiile peste acest plafon ar fi considerate excesive și ar fi taxate în mod progresiv. Stabilirea unui astfel de plafon poate denatura libera concurență de pe piața interbancară putând să se constituie într-un mecanism de fixare a prețurilor”, a declarat Daniel Anghel, Liderul Departamentului de Consultanță Fiscală și Juridică, PwC România.

Nivelul la care a fost stabilită această taxă este cel mai ridicat din Uniunea Europeană (în condițiile actuale ale dobânzilor interbancare), în celelalte state membre în care se aplică o astfel de taxă (Ungaria, Polonia, Austria, Marea Britanie), nivelul este semnificativ mai scăzut și taxa nu este gândită în sistem progresiv.

”Un alt element de incertitudine îl reprezintă impactul impunerii unei astfel de taxe asupra creditării, asupra costurilor finanțării, atât pentru companii, cât și pentru cetățeni și pentru stat în definitiv. Nu este clar în ce măsură un astfel de nivel ridicat al taxei pe activele financiare este suportabil pentru băncile de talie mai mică sau pentru IFN-uri. Aplicarea acesteia ar putea avea un impact negativ asupra perspectivelor de creștere economică ale țării și poate conduce la scăderea intermedierii financiare, în condițiile în care România are unul dintre cele mai reduse niveluri de intermediere financiară din Uniunea Europeană”, a arătat Diana Coroabă, Partener, Liderul Echipei de Consultanță Fiscală pentru sectorul Serviciilor Financiare, PwC România.

2. Modificări în sectorul Telecomunicațiilor

Se instituie un prag minim al taxei de licență într-un procent de 4% din cifra de afaceri din anul precedent, înregistrată la nivelul ramurii CAEN în care se încadrează activitatea de comunicații electronice (pentru comunicații mobile de generația a doua și a treia) și într-un procent de 2% (pentru comunicații mobile de generația a cincea), multiplicat cu numărul de ani pentru care se acordă licența. O alta modificare adusă se refera la stabilirea tarifului de monitorizare (taxa administrativa) la o valoare de 3% din cifra de afaceri (de aproximativ 7 ori mai mult față de

 

nivelul actual de 0.4%). Față de aceste modificări, subliniem faptul că, potrivit Directivei Europene 2002/20/CE privind autorizarea rețelelor și serviciilor de comunicații electronice, furnizorilor de servicii de comunicații electronice le pot fi impuse taxe administrative în vederea finanțării activităților autorității naționale de reglementare în domeniul gestionării sistemului de autorizare și al acordării dreptului de utilizare, dar numai dacă aceste taxe sunt limitate la acoperirea costurilor administrative efective.

”Considerăm ca o atare modificare, nealiniată cu prevederile Directivei, ar putea atrage declanșarea unei proceduri de infringement de către Comisia Europeană asupra României, din moment ce un procent atât de ridicat nu credem ca ar putea fi realmente justificat de valoarea costurilor administrative ale autorităților naționale de reglementare, a precizat Manuela Guia, Partener, D&B David și Baias.

3. Modificări în sectorul energetic

Contribuția bănească percepută de la operatori economici care desfăşoară activități în domeniul energiei electrice şi termice este egală cu 3% din cifra de afaceri realizată de aceștia. Până acum aceasta era stabilită prin Ordin ANRE, iar contribuția maximă in anul 2018 a fost de 0,1% din cifra de afaceri realizată.

De asemenea, se impune plafonarea prețurilor la gazele naturale nivelul de 68 lei/MWh și menținerea la acest nivel până în februarie 2022, lucru ce contravine legislației europene privind liberalizarea prețurilor.

 

”Vorbim despre o creștere de 30 de ori a contribuției percepute pentru operatorii economici din domeniul energiei electrice și termice, ceea ce reprezinta o majorare semnificativă, care va avea un impact negativ asupra activității acestora. Însă, deși legea vorbește de perceperea unei contribuții, nu este clar dacă în substanță, prin introducerea unei astfel de măsuri legislative, nu se instituie în fapt un impozit pe cifra de afaceri a operatorilor din domeniu, fapt ce ar putea contraveni prevederilor Directivei Europene privind TVA”, a precizat Andreea Mitiriță, Partener, Lider al Echipei de Servicii de Consultanță Fiscală pentru Sectorul Energetic, PwC România.

”În ceea ce privește plafonarea prețurilor la gaze naturale, dincolo de faptul că aceasta contravine legislației europene care dă posibilitatea Statelor Membre să introducă astfel de măsuri numai în anumite condiții și pe perioade nu mai lungi de 6 luni, trebuie văzut care va fi impactul asupra sectorului, în condițiile în care un astfel de preț s-ar putea să facă neatractive din punct de vedere financiar investițiile, atât în susținerea exploatărilor onshore, care fiind la un nivel ridicat de maturitate necesită investiții semnificative pentru creșterea gradului de recuperare, dar mai ales a investițiilor în exploatarea zăcămintelor offshore, care s-ar putea să fie amânate de operatorii din domeniu în așteptarea unui cadru fiscal mai propice demarării acestor investiții, afectând astfel securitatea energetică a țării pe termen lung”, a declarat Andreea Mitiriță.    

De asemenea, se precizează că diferențele de costuri de achiziție ale furnizorilor pentru anii 2018 si 2019, nerecuperate din prețurile practicate, se vor recupera până la data de 30.06.2022, conform reglementărilor ANRE. Cu alte cuvinte, furnizorii care s-au aprovizionat deja la un preț mai mare vor subvenționa noul preț plafonat din surse proprii, urmând ca pierderile sa fie recuperate, în cel mai bun caz, în termen de trei ani de acum încolo.

4. Pilonul II de pensii

Participanții la fondurile de pensii se pot retrage anticipat după 5 ani de cotizare la acel fond. În cazul în care retragerea are loc înainte de pensionare, în momentul transferării activelor se va percepe un comision de 2%.

Se modifică și capitalul social minim necesar pentru administrarea unui fond de pensii, care în prezent era stabilit la 4 milioane euro, acesta fiind acum calculat ca procent din valoarea contribuțiilor (5% dacă valoarea contribuțiilor este sub 100 milioane Euro; 7% pentru o valoare intre 100 milioane Euro și 500 milioane Euro; 10% pentru o valoare mai mare de 500 milioane euro).  Nu este clar în prezent care este baza de calcul pentru capitalul social, întrucât Ordonanța nu menționează care sunt contribuțiile care se vor lua în considerare la calculul acestuia.

 

Comisionul de administrare plafonat în prezent la 2.25% este redus la 1%.

”Aceste modificări ale sistemului de funcționare a Pilonului II pot schimba în mod radical parametrii financiari în care operează fondurile private de pensii, afectând planurile acestora de afaceri. Or în aceste condiții, este de văzut dacă nu cumva vor exista investitori care să se simtă lezați și să se adreseze curților de arbitraj internaționale, invocând clauzele din acordurile bilaterale semnate de România de protejare a investițiilor străine, precum în cazul unor spețe recente pierdute de țara noastră”, a precizat Daniel Anghel.

5. Importante modificări aduse Codului de procedură fiscală în privința accesului organelor fiscale la informații referitoare la contribuabili

Entitățile care au obligații de raportare conform legislației pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului vor fi obligate sa comunice, la cerere, informații și către organul fiscal central detalii referitoare la procedurile adoptate pentru respectarea acestei legislații, monitorizarea relației de afaceri cu parteneri contractuali și respectiv evidențele tranzacțiilor derulate.

”Trebuie să ne așteptăm, deci, ca de acum înainte inspectorii ANAF să solicite și informații legate de respectarea legislației pentru combaterea spălării banilor de la entitățile care au această obligație de raportare către Oficiul pentru Combaterea Spălării Banilor, la care nu aveau acces până în prezent, iar aceasta ar putea să ofere organelor fiscale o perspectivă diferită a operațiunilor pe care le analizează, ceea ce ar putea avea consecințe fiscale semnificative pentru contribuabili”, a declarat Dan Dascălu, Partener, D&B David și Baias.