Dar, subliniază un comentariu Al Jazeera, istoria recentă abundă în exemple ale unor lideri care, deși au pornit războaie sângeroase, au fost „reevaluați”, redevenind parteneri de negocieri.
Exemplele Bush și Ariel Sharon
„Au existat lideri care au declanșat războaie agresive și ilegale, cu pierderi mari de vieți omenești, dar care au fost totuși acceptați în unele cercuri la nivel internațional, cum ar fi președintele american George W Bush și prim-ministrul israelian Ariel Sharon”, susține Stephen Zunes, profesor de politică și studii internaționale la Universitatea din San Francisco.
„Cu toate acestea, având în vedere că nicio țară importantă nu susține agresiunea Rusiei, este greu de imaginat că Putin nu va rămâne izolat în continuare de comunitatea internațională”, adaugă acesta.
Empatia occidentală, mai mare decât a fost pentru irakieni
Zunes a explicat de ce totuși Rusia este expusă unui risc de izolare pe termen lung: „Nivelul mare al pagubelor fizice și numărul mare al victimelor de până acum, într-o perioadă relativ scurtă, sunt, probabil, cele mai semnificativ din ultimele decenii. Combinate cu scopurile iredentiste ale invaziei, războiul Rusiei împotriva Ucrainei este mai mult decât condamnabil în ochii comunității internaționale”.
Dar, mai presus de toate, principalul motiv pentru care Rusia este condamnată de toată lumea este acela că ucrainenii sunt o națiune creștină, care trăiesc într-o societate democratică avansată, a subliniat Zunes. Cu siguranță, spune el, empatia occidentală este mai mare decât a fost pentru palestinieni și irakieni sau pentru alte victime ale unor conflicte recente.
Occidentul va trebui să treacă peste pedepsirea Rusiei
Cu toate acestea, unii analiști consideră că o viitoare cooperare cu Rusia este posibilă, dacă nu chiar necesară. Graeme Gill, profesor emerit la Universitatea din Sydney, președinte al Consiliului Internațional pentru Studii Europei Centrale și de Est, este convins că, „la un moment dat, Occidentul va trebui să treacă peste pedepsirea Rusiei și să înceapă să colaboreze cu Rusia. Din păcate, momentul în care se va întâmpla acest lucru va fi determinat de unele considerente interne”.
În plus, ”vor exista diferențe de opinie în rândul statelor democratice cu privire la momentul în care ar trebui să aibă loc o astfel de mișcare și în ce ar consta ea, UE, fiind cu siguranță foarte divizată în această privință.”
De ce tratamentul internațional este diferit
Gill crede, de asemenea, că războiul din Ucraina nu este cu nimic diferit de invazia americană a Irakului din 2003, de bombardamentele NATO din 2011 asupra Libiei, de bombardarea Iugoslaviei de aceeași NATO sau de războiul actual al coaliției conduse de Arabia Saudită în Yemen.
„Există clar un standard dublu, care nu poate fi mascat de retorica privind ”dreptul internațional și crimele Rusiei”, a spus el. „Se fac lucruri groaznice în Ucraina și s-au făcut lucruri similare și în altă parte, dar tratamentul internațional este diferit. Poate că acesta este motivul pentru care condamnarea Rusiei de către Occident nu are ecou în multe state”, afirmă Gill.
