La începutul lunii august, forțele epuizate ale Kievului păreau copleșite de superioritatea oponenților lor în forță de muncă și putere de foc. Dar, încă o dată, au sfidat toate așteptările. Incursiunea în masă a forțelor armate ucrainene pe teritoriul rus s-a desfășurat cu viteza fulgerului și cu un succes neașteptat.
Peste 1.000 de militari ocupă acum o porțiune din teritoriul Federației Ruse, pe care Moscova se străduiește să-l recupereze. O analiză publicată de Unherd explică de ce Vladimir Putin calcă, încet dar sigur, pe urmele lui Boris Elțîn.
În ultimii doi ani și jumătate, Ucraina a lansat, ocazional, raiduri zdrobitoare asupra Rusiei, dar acest atac este cu totul la o altă scară – este o invazie de bună credință.
Războiul de trei zile al lui Putin pentru a dus la ceea ce mulți comentatori au susținut că este prima invazie a Rusiei de la cel de-al Doilea Război Mondial.
Între timp, starea de spirit din cercurile ruse conducătoare a devenit tot mai pesimistă. Moscova se confruntă cu o economie secătuită și cu problema acută a recrutării militare. În ciuda faptului că oferă bonusuri în numerar din ce în ce mai mari recruților, numărul noilor veniți este în continuare egalat de numărul de victime.
Cea mai serioasă problemă cu care s-a confruntat Vladimir Putin din 2022
Atacul „terorist” al Ucrainei asupra Kursk, așa cum îl etichetează Kremlinul, adaugă mai mult combustibil acestor incendii. Este cea mai serioasă problemă cu care s-a confruntat Vladimir Putin din februarie 2022.
Putin are talentul de a scăpa din situații imposibile, cu reputația sa intactă. Există un moment din istoria recentă a Rusiei care trebuie amintit aici.
La trei zile după atacul lui Basaiev asupra Daghestanului, Putin a fost numit prim-ministru al Rusiei. Atacul a fost exact ceea ce avea nevoie noul om de la Kremlin pentru a sublinia diferența dintre el și predecesorii săi post-sovietici, care păreau neputincioși: un casus belli pentru a recâștiga Daghestanul, a reinvada Cecenia, a reîntregi Rusia și, astfel a dovedi că un nou lider va inaugura o eră a siguranței, stabilității și mândriei naționale.
Retorica lui Putin din 1999 a fost una clară: fără compromisuri. În septembrie 1999, când războiul din Daghestan s-a transformat într-un război în Cecenia, iar războiul din Cecenia a dus la atacuri teroriste asupra Moscovei și a altor orașe rusești, Putin a declarat:
„Vom urmări teroriștii peste tot. Să ne fie iertat, dar dacă îi prindem pe WC, acolo îi vom elimina”.
În cinci ani, capitala cecenă, Groznîi, fusese distrusă și 50.000 de civili ceceni au murit. Forțele lui Putin au recurs la aceeași formă de război pe care au reluat-o recent în Ucraina. Când a fost vorba de „stabilitatea” Rusiei, mijlocul a justificat scopurile.
Umilința națională a fost înlocuită cu mândria națională
Insurgența cecenă a avut nevoie de o jumătate de deceniu pentru a se supune, în cele din urmă, dar războiul a făcut ca numele lui Putin să fie considerat acea persoană care menține Rusia în siguranță, indiferent de cost.
În mintea rușilor, războiul a fost o parte vitală a începutului unui deceniu de bogăție și succes fără precedent. Umilința națională a fost înlocuită cu mândria națională.
Va putea Putin să repete trucul? Incursiunea de la Kursk va putea fi „dovada” că Rusia trebuie „salvată” de Ucraina, atrăgând sprijin internațional?
O astfel de stratagemă poate fi o sabie cu două tăișuri pentru Putin. În acest moment, trupele ruse par să nu facă progrese în fața unei armate ucrainene bine echipate și antrenate.
Populația locală din Kursk fuge de invadatori. Rușii se așteaptă ca Putin să rezolve problema, dar puțini profită de șansa de a ajuta: doar promisiunea de a câștiga sume ciudate de bani — între 1.600 și 4.000 de dolari — pentru a scăpa de tranșee defensive îi atrage. Tinerii recruți, dislocați în masă pentru prima dată în acest război sunt mai dornici să se predea decât să se arunce în luptă.
Putin pare la fel de neputincios ca Boris Elțin, în 1999
Declarațiile recente ale lui Putin s-au limitat la afirmații vagi cum că se va face ceva. Spre deosebire de momentul 1999, președintele rus pare că nu vrea să se asocieze cu invazia și, prin urmare, este incapabil să inspire masele, așa cum a făcut-o în anii 90. Putin pare acum la fel de neputincios ca Boris Elțin în 1999, când a predat cu blândețe ștafeta tânărului său succesor.
Retragerea trupelor cu experiență din Ucraina ocupată, pentru a le trimite la Kursk, periclitează câștigurile obținute de Putin după ani de război.
Această aparentă lipsă de dorință de a prelua conducerea nu înseamnă că Putin este neajutorat. La începutul anilor 2000, războiul cecen a fost caracterizat de dificultăți similare privind recrutarea, eșecuri militare și corupție. Uneori, președintele a fost asaltat cu întrebări despre încetineala sa de a acționa. „Armata noastră”, a explicat el, „este suficient de puternică pentru a trece prin Cecenia și înapoi. Dar nu asta este ideea. Ideea este să distrugem total bazele teroriștilor.”
În cele din urmă, Putin a așteptat momentul să lovească, apoi a folosit toate mijloacele militare de care dispunea pentru a câștiga. S-ar putea să facă la fel și astăzi. Întrebarea care se pune acum este următoarea: Putin va fi dispus să anihileze părți din Kursk pentru a recâștiga teritoriul? Cu o moștenire greu obținută în pericol, s-ar putea să-și restabilească reputația de om dispus să sacrifice orice pentru victorie.