În plus, acordul ar spori influența Iranului în negocierile cu administrația Biden pe tema JCPOA (Joint Comprehensive Plan of Action) planul de acţiune comun cuprinzător.

Mai mult: pe termen lung, acordul va oferi Iranului posibilitatea de a se elibera de strânsoarea economică și strategică a SUA și a aliaților săi, care afectat răspândirea influenței sale în Orientul Mijlociu.

Se știe că acordul era discutat din 2016, dar semnarea sa a fost întârziată din cauza îngrijorărilor Iranului că ar putea avea un efect negativ asupra relațiilor cu Washington-ul.

Și că ar avea consecințe negative în punerea în aplicare a dispozițiilor JCPOA care solicitau ridicarea sancțiunilor asupra Iranului.

Retragerea lui Trump din acordul nuclear și reimpunerea sancțiunilor americane chiar mai dure, precum și anunțul administrației Biden privind revenirea la acord au schimbat strategia Iranului.

Regimul de la Teheran a descis că este momentul să dea un semnal Washingtonului că are alte strategii și opțiuni economice, care nu mai pot fi lăsate să aștepte.

Deocamdată, detaliile acordului China-Iran nu au fost făcute publice. Dar se presupune că nu e diferit față de un proiect obținut anul trecut de ziarul New York Times. China ar investi 400 de miliarde de dolari pe parcursul a 25 de ani în zeci de domenii.

În special în cel bancar, în telecomunicații, porturi, căi ferate, asistență medicală și tehnologia informației. Ce va primi în schimb?

Teheranul îi va garanta o aprovizionare continuă cu petrol iranian. De asemenea, conform New York Times, proiectul ar conține unele dispoziții privind extinderea cooperării militare, a cercetării comune și a dezvoltării armelor, precum și schimbul de informații.

Deși acum pare un important instrument de semnalizare, rămâne de văzut cât de mult din agenda acordului va fi pusă în aplicare în următorii 25 de ani.

Pentru că politicile ambelor state sunt supuse mai multor presiuni. Este clar că, pentru China, acordul este legat de Belt and Road Initiative și îi oferă posibilitatea de a aduce Iranul în sfera BRI a Chinei.

Este, de asemenea, un instrument pentru a semnala Washington-ului că Beijingul nu se teme să pătrundă în zone pe care America le consideră domenii strategice.

Pentru Iran, este o modalitate de a scăpa de încercarea Americii de a-l încercui din punct de vedere economic și strategic. Iar asta e deosebit de important pentru Iran în acest moment când Teheranul și Washingtonul sunt angajate într-un dans complicat despre reînvierea JCPOA, așteaptînd, fiecare, să vadă cine clipește mai întâi.

Susținut de China și Rusia ambele semnatare ale JCPOA, Iranul susține că, din moment ce SUA și-au anulat angajamentul față de acest acord, trebuie mai întâi să revină și să ridice toate sancțiunile, înainte ca Iranul să poată reveni la limitele sale nucleare.

Statele Unite insistă că Iranul trebuie mai întâi să aplice măsurile impuse de JCPOA, înainte ca SUA să aibă în vedere ridicarea sancțiunilor.

Presiunea internă din interiorul Congresului se adaugă la reticența administrației Biden de a face prima mișcare.

Teheranul consideră acordul China-Iran ca o modalitate de a-și consolida poziția de negociere cu Statele Unite. Și a dovedi că are alte opțiuni economice și strategice și nu trebuie să fie dependent de bunăvoința americană și europeană în detrimentul intereselor sale naționale.

Există însă cîteva realități pe care nici China, nici Iranul nu le pot ignora. În ciuda tensiunilor cu SUA cu privire la chestiuni strategice, China este prinsă într-o rețea de interdependență economică cu America. Și nu va fi tentată să sprijine Iranul dincolo de un anumit punct, dacă crede că vin în contradicție cu interesele sale economice. M

ai mult, Beijingul ar fi reticent să intre într-o confruntare strategică cu SUA în Orientul Mijlociu, care ar putea escalada tensiunile bilaterale din întreaga lume, în special în Marea Chinei de Sud.

O altă realitate este că Beijingul are interese economice majore în Golf. Cei doi adversari principali ai Iranului în regiune, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, sunt principalii furnizori de petrol ai Chinei din Golf. Greu de imaginat că Beijingul ar dori să construiască o relație cu Iranul în detrimentul relațiilor cu cele două state arabe.

În ultimă instanță, Iranul are interesul să reînvie JCPOA și să determine SUA să ridice sancțiunile economice. Generozitatea chineză, care va veni la pachet cu costuri pe termen lung, inclusiv pierderea veniturilor din petrol, nu poate înlocui ceea ce relațiile bune cu Occiedentul le pot oferi Iranului pe termen lung.