Codul muncii prevede mai multe categorii de zile libere pe care angajatorii au obligația să le acorde salariaților în cazul în care aceștia au nevoie. Fiecare categorie diferă însă și nu trebuie confundate. Ce trebuie să știți mai exact?
Angajații din România beneficiază, conform Codului muncii, de mai multe tipuri de zile libere, iar aceste drepturi se acordă în funcție de reguli diferite. Astfel, se dau zile libere pentru evenimentele familiale importante, cum ar fi nunți sau înmormântări, pentru urgențele familiale, dar pot solicita și zile libere pentru situații personale.
Zile libere pentru evenimente familiale deosebite
Când vine vorba despre acest drept al angajaților, Codul muncii prevede încă din 2011 că aceste zile sunt plătite și nu sunt incluse în concediul de odihnă. Chiar dacă acestea nu sunt prevăzute în regulamentul intern, nu înseamnă că nu există acest drept, transmite avocatnet.ro.
Pentru o parte dintre salariați, cei plătiți din fonduri publice, HG nr. 250/1992 prevede atât evenimentele deosebite, cât și numărul de zile concediu plătit de care pot beneficia, respectiv:
- căsătoria salariatului – 5 zile;
- nașterea sau căsătoria unui copil – 3 zile;
- decesul soțului sau al unei rude de până la gradul II a salariatului – 3 zile.
Zile libere pentru urgențele familiale
De asemenea, zilele libere pentru urgențele familiale sunt la rândul lor prevăzute în Codul muncii. Începând cu octombrie 2022, orice salariat poate absenta de la locul de muncă în cazul unei situații de urgență familială, cum ar fi boală sau accident.
Angajații au dreptul să lipsească anual până la zece zile calendaristice, dar trebuie să-și anunțe angajatul înainte. De menționat că, există o obligație care prevede recuperarea acestor zile, care sunt plătite.
Aceste zile libere nu sunt de odihnă și nici de zile de concediu fără plată.
Zile libere pentru situații personale
În fine, potrivit Codului muncii, angajații își mai pot lua liber pentru situații personale. În legislație nu este prevăzută o limită de timp în această privință și lasă chestiunea la latitudinea părților. Această limită de timp nu poate fi impusă de angajator, chiar dacă în practică se întâmplă adesea acest lucru.
Practic, dacă un angajator aprobă cererea angajatului de concediu fără plată se poate vorbi despre o suspendare a contractului. În legislație nu este prevăzută o limită de timp, așa că rămâne tot la latitudinea părților.