Mulţi politicieni privesc România ca pe o simplă SRL (debite, credite, active, pasive), care poate să falimenteze sau să fie falimentată.
Totul se discută în cifre – nu există oameni, nu există suferinţe, există doar interese. Şi când vin serile cu spectacole gratuite la mai toate televiziunile, îmi dau seama cu tristeţe că găinile din bătătura (a se interpreta curtea) copilăriei mele făceau mai puţin zgomot în relaţiile cu raţele, gâştele şi curcile decât politicienii de toate culorile care-şi scot rufele la vederea poporului, care nu mai înţelege nimic.
Aici nu mai e vorba de lipsă de respect. Este de multe ori vorba de nesimţire şi lipsă de educaţie. Ciuma din perioada lui Caragea Vodă a făcut mai puţin rău decât invazia oportuniştilor din ultimii 20 de ani. Nu există stânga, centru, dreapta în politica românească. Există doar un grup de interese care şi-a vopsit faţada în mai multe culori: în stânga, în centrul şi în dreapta „gardului“. Acest grup a propus poporului să se aşeze în faţa gardului. Şi ştiţi cum e treaba cu poarta nouă. De vreo 20 de ani ne uităm ca… la poarta nouă.
Ce-or spune, acolo unde sunt, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Carol I, când văd ce faună le continuă opera? Stop Cadru…amintiri. Bunicul meu a făcut Războiul Balcanic (pe la 1913) şi Primul Război Mondial. A venit acasă la 1918, trecut de tinereţe, şi s-a însurat. Avea corpul plin de alice şi aşa a trăit toată viaţa. Spunea că România e viaţa lui şi ar putea să mănânce câte un cartof, zilnic, timp de un an, dacă ŢARA ar cere asta. Erau în el trăire, suferinţă şi speranţă. Mi-a transmis speranţa. Ar fi prea simplu să credem că se pregăteşte desfiinţarea STĂRII DE SPIRIT numită ROMÂNIA. Mai curând, punerea în scenă ţine de lăcomia şi prostia multora dintre cei care decid. Este momentul când românii trebuie să treacă la acţiune pentru a salva ţara. Este mai mult decât o contabilitate simplă. Nu gestionăm cifre, ci suferinţe şi speranţe. România este a tuturor cetăţenilor săi şi trebuie apărată de toţi. În 20 de ani, au fost educaţi destui oameni cărora le este, adeseori, lene să respire. Au fost alimentaţi cu iluzii şi pomeni sociale în preajma alegerilor, de toate partidele politice. Fiecare guvernare a mai depus câte un strat de incompetenţă în instituţiile statului, iar acum încearcă să ne convingă că ar fi bine să stăm în fund şi să împărţim sărăcia. Unde e îndemnul partidelor la acţiune, la coeziune, la efort susţinut? Lipsa de reacţie poate pregăti un viitor dezastru. Când vorbim de România, trebuie să ne plecăm în faţa trecutului, să judecăm cu severitate prezentul, plin de inepţi şi inepţii, şi să pregătim viitorul. Copiii noştri trebuie să suporte greşelile lor, nu greşelile noastre.
Paul Marinescu, Prof.univ. dr. Univ. din Bucureşti
