Invatamantul particular a inceput sa se dezvolte chiar dupa 1990, polarizandu-se la nivelul prescolar si postliceal. Indiferent de nivelul pregatirii, institutiile de invatamant particular
s-au dezvoltat haotic, pana la sfarsitul anului trecut, neexistand nici o forma de control asupra calitatii procesului didactic. Doar gradinitele au reprezentat, sub acest aspect, o alternativa la sistemul de invatamant prescolar de stat. Multe dintre ele au evoluat in timp ca unitati de elita, unde copiii pot invata limba engleza sau germana, jocul pe calculator sau pot studia un instrument muzical. Invatamantul primar si gimnazial, in schimb, este slab reprezentat (doar 6% din totalul scolilor din tara) si nu constituie o alternativa viabila fata de cel de stat. De altfel, nici invatamantul liceal particular ( 7% din numarul total de scoli) nu constituie o forma demna de luat in considerare, deoarece nu aduce nimic nou prin programele sale, forma de organizare a invatarii sau managementul institutional. Nivelul scazut de pregatire al elevilor, calitatea nesatisfacatoare a bazei materiale si resurselor umane pozitioneaza alternativa particulara, cu mult sub oferta liceelor de stat. Trebuie de mentionat, de asemenea, ca majoritatea elevilor provine dintre candidatii respinsi la examenele de admitere organizate de liceele de stat.
Invatamantul postliceal particular a profitat de imobilismul sistemului traditional care fie nu a putut infiinta rapid specializari pentru meserii cerute pe piata muncii, fie nu a avut alocate la timp resurse financiare necesare efectuarii acestor operatii. Asa se explica si ponderea mare a scolilor postliceale in sectorul particular de invatamant: 66%. Cele mai multe institutii de acest tip s-au orientat spre specializari solicitate de candidati: sanatate, economie si pedagogie. Pentru invatamantul pur profesional interesul a fost extrem de scazut, data fiind perpetuarea unor prejudecati legate de statutul profesional si social al meseriasilor pe piata romaneasca. In toata tara, in acest moment functioneaza 18 scoli profesionale propriu-zise si noua de ucenici.
In mod surpinzator, imaginea unitatilor scolare particulare in teritoriu reflecta o distributie inversa fata de situatia economica. Moldova este foarte bine reprezentata prin toate tipurile de invatamant particular. Pe fondul unei rate mai mari de natalitate, dar si al inexistentei cadrelor medicale medii, aici au proliferat in special scolile postliceale sanitare. La fel de buna este situatia si in Oltenia, ca sa nu mai vorbim de latura vestica a tarii unde deschiderea sistemelor de educatie spre modele occidentale este evidenta. Si necesara, daca se tine cont de faptul ca suportul financiar este venit tot dintr-acolo. In schimb, in centrul tarii (Brasov, Sibiu, Harghita, Covasna), la fel ca si in sudul Munteniei (Calarasi, Giurgiu, Teleorman), stadiul de dezvoltare a invatamantului particular este unul de pionierat.
Inspectorii
nu sunt in greva
Adoptarea cadrului legislativ de evaluare si acreditare a invatamantului preuniversitar privat, la sfarsitul anului trecut, chiar a scos din competitie o serie intreaga de unitati. Dintr-un total aproximat la 500 de institutii particulare, doar 370 si-au depus dosarul in vederea obtinerii autorizatiei de incredere. Cu toate ca in aceasta etapa standardele de evaluare s-au situat la nivel minimal, 10% dintre aceste scoli nu au facut fata cerintelor. Mai mult chiar, presedintele Comisiei Nationale de Evaluare si Acreditare a Invatamantului Preuniversitar (CNEAIP), dl Filip Stanciu, este convins de faptul ca multe dintre aceste scoli nu vor putea rezista in forma in care se prezinta astazi. Pentru a capata forta vor trebui sa se asocieze. „Probabil ca doar 50 – 75% vor ajunge la acreditare. In acest interval de trei ani de monitorizare, oricand se poate retrage autorizatia de incredere scolilor care nu ajung la itemii de evaluare pe care singure si i-au propus.” Ce inseamna itemi de evaluare? Pana in acest moment, CNEAIP a facut un prim tur de forta si a verificat dosarele si realitatea existenta pe teren la 35% din sectorul preuniversitar particular. Fiecare scoala supusa autorizarii a fost obligata sa depuna si un proiect privind dezvoltarea ei in urmatorii trei ani. Aceasta este, de fapt, piesa cea mai grea la dosar, pentru ca membrii Comisiei vor urmari (monitoriza) aceste planuri, iar scolile ce si-au dovedit bunele intentii doar pe hartie vor iesi din competitie inainte de a ajunge la acreditare.
Eficienta insertiei absolventilor pe piata muncii este un alt capitol al evaluarii procesului didactic. Deocamdata nu exista institutii specializate in aceasta directie de urmarire a fortei de munca, ceea ce face sa nu poata fi cuantificata plasarea tinerilor. Cu aproximatie doar, se stie ca 35% dintre absolventii scolilor postliceale sanitare au fost angajati in spitale, iar alti 10% intra in invatamantul medical superior. Disponibilitati de incadrare au existat si pentru absolventii scolilor pedagogice. Multi dintre ei lucrau insa intr-o unitate scolara, pregatirea postliceala fiind necesara doar pentru a fi confirmati pe post.
Pe fondul acestei reasezari in parametrii legalitatii si calitatii a invatamantului preuniversitar, presedintele CNEAIP recomanda elevilor si parintilor interesati de alternativele existente pe piata sa verifice autorizatiile de incredere acordate scolilor, chiar la sediul lor, sau sa ceara informatii suplimentare de la inspectoratele scolare si chiar de la Comisia din Bucuresti.