După ani de negocieri şi de eforturi pentru a îndeplini cerinţele comunitare, România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Aderarea nu presupune însă numai posibilitatea de a lua decizii, pe picior de egalitate cu marile puteri europene, ci şi o serie de obligaţii. De acum înainte, politicile Uniunii Europene, ca şi legislaţia comunitară devin automat valabile şi în ţara noastră şi trebuie respectate ca atare. Cu alte cuvinte, deciziile luate la Bruxelles şi Strasbourg
După ani de negocieri şi de eforturi pentru a îndeplini cerinţele comunitare, România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Aderarea nu presupune însă numai posibilitatea de a lua decizii, pe picior de egalitate cu marile puteri europene, ci şi o serie de obligaţii. De acum înainte, politicile Uniunii Europene, ca şi legislaţia comunitară devin automat valabile şi în ţara noastră şi trebuie respectate ca atare. Cu alte cuvinte, deciziile luate la Bruxelles şi Strasbourg se aplică şi la Bucureşti.
Care din cele două Executive va juca un rol mai important şi va impune direcţia spre care ne vom orienta? Guvernul de la Bucureşti sau Comisia Europeană? Primul comisar din partea României, Leonard Orban, admite faptul că „aderarea presupune transferul suveranităţii către nivelul comunitar, dar şi acces la procesul de luare a deciziilor“.
În noua sa calitate de stat membru, ţara noastră va avea 35 de europarlamentari, 14 voturi în Consiliu, reprezentanţi în Comitetul Regiunilor, în cadrul Consiliului Economic şi Social şi în toate instituţiile europene. Din acest punct de vedere, România va reprezenta a şaptea ţară ca număr de voturi în cadrul Consiliului UE, urmând să joace un rol important la masa negocierilor. Condiţia este să avem oameni bine pregătiţi, care să fie capabili să negocieze în interesul ţării.
Iniţiativa legislativă la nivel european aparţine doar Comisiei Europene. Miniştrii din statele membre, reprezentanţii Parlamentului European şi cei ai Consiliului UE pot solicita CE şi comisarului de specialitate, în cadrul reuniunilor Consiliului la care participă periodic, să propună anumite iniţiative legislative.
O relaţie apropiată între miniştrii români şi omologii lor din CE poate facilita iniţierea anumitor proiecte legislative la nivel UE, care ar fi în avantajul nostru? Apartenenţa la acelaşi grup politic european poate ajuta circulaţia rapidă a informaţiei între Bucureşti şi Bruxelles? „O relaţie bună între un membru al Cabinetului de la Bucureşti şi comisarul propus de România poate facilita circulaţia informaţiei la nivelul organismelor europene. Însă comunicarea între ministrul agriculturii şi comisarul de specialitate nu este determinată exclusiv de apartenenţa politică. Trebuie spus că acesta întreţine relaţii bune cu toţi miniştrii agriculturii din ţările cu pondere importantă de voturi, pentru a avea susţinerea lor, iar România este unul dintre aceste state“, susţine Dan Motreanu, ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. Un punct de vedere similar îl are şi ministrul Administraţiei şi Internelor, Vasile Blaga: „O relaţie deschisă şi un dialog permanent cu reprezentanţii Comisiei sunt indispensabile în vederea promovării şi susţinerii intereselor României. La fel de importantă este şi o implicare pragmatică, bazată pe argumente în cadrul Consiliului UE, care reprezintă, în ansamblul instituţiilor comunitare, interesele guvernelor statelor membre“.
Funcţionarul «bate» comisarul
În cadrul instituţiilor europene lucrează în prezent circa 18.000 de funcţionari. Rolul acestora a devenit din ce în ce mai însemnat, unii dintre aceştia influenţând decizii importante. Birocraţia de la Bruxelles nemulţumeşte însă cetăţenii Uniunii. Ultimul Eurobarometru publicat anul trecut, spre sfârşitul lunii decembrie, arată că europenii nu văd imaginea Uniunii în nuanţe de roz. Aceştia aşteaptă o reformare a modului de funcţionare a UE, una dintre principalele probleme fiind birocraţia excesivă. De altfel, chiar şi vicepreşedintele Comisiei Europene, Günter Verheugen, recunoştea că: „Puterea funcţionarilor de la Bruxelles a crescut atât de mult încât CE pierde deseori controlul asupra aparatului birocratic.“ Verheugen afirma recent că „există o luptă constantă pentru putere între comisari şi funcţionarii de rang înalt. Mulţi dintre aceşti funcţionari îşi spun: „comisarul va pleca după cinci ani, nu este decât cel de-al doilea ocupant al casei, eu sunt cel care va rămâne“. Vicepreşedintele CE a spus că armata funcţionarilor îşi impune punctul de vedere personal în raporturile cu statele membre sau cu Parlamentul European, pe care îl prezintă drept poziţie oficială a Comisiei. Verheugen a dat ca exemplu cazul utilizării pesticidelor, problemă pe care funcţionarii au încercat să o rezolve între ei. Comisarii au aflat acest lucru abia după ce între funcţionarii europeni a izbucnit o ceartă.
Întâmplător sau nu, la scurt timp după aceste declaraţii, în presa europeană au apărut articole susţinute de fotografii cu vicepreşedintele CE pe o plajă de nudişti, alături de şefa lui de Cabinet.
De birocraţia de la Bruxelles aveam să ne izbim şi noi atunci când am solicitat câteva informaţii unor comisari. Cuvântul „mecanism“ inserat în întrebarea referitoare la noul mod de lucru, după aderare, dintre comisari şi miniştrii de la Bucureşti a blocat „calculatorul“ purtătorilor de cuvânt ai Comisiei Europene, cu câteva excepţii. De exemplu, Krisztina Nagy, purtătoarea de cuvânt a comisarului pentru extindere, Olli Rehn, şi Philip Tod, de la cabinetul comisarului pentru Sănătate, Markos Kyprianou, au găsit cuvântul „mecanism“ numai în cadrul unei noi reglementări a CE: „Mecanismul de cooperare şi verificare pentru Bulgaria şi România în domeniul reformelor în Justiţie şi lupta împotriva corupţiei“. Confuzia s-a creat în încercarea lor de a aplica un şablon fără a lua în seamă conţinutul întrebărilor: „Cum vor colabora de acum încolo reprezentanţii CE şi membrii guvernului din România? Cât de des va suna telefonul ce leagă Bucureştiul de Bruxelles?“.
Cele două întrebări au primit răspuns din partea comisarului pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Mariann Fischer Boel, care recunoaşte că relaţia dintre cele două părţi se schimbă radical odată cu aderarea ţării noastre. „Politica comună agrară se aplică în toate statele membre. Rolul meu este de a verifica modul în care România o aplică. În primul rând, ţara dumneavoastră trebuie să facă rapid progrese în ceea ce priveşte implementarea sistemului de control IACS şi acreditarea agenţiilor de plăţi. Dacă la începutul lunii aprilie nu se constată aceste progrese, Comisia poate decide să reţină 25% din fondurile destinate fermelor din România“.
Pe de altă parte, vicepreşedintele CE, comisarul pentru Justiţie, Libertate şi Securitate, Franco Frattini, ne-a declarat că: „Am urmărit progresele făcute de România, având în permanenţă sprijinul celor doi miniştri: doamna Macovei şi domnul Blaga. De aceea, voi continua să îi susţin în demersurile lor. Sper să colaborăm la fel de bine şi în îndeplinirea cerinţelor din raportul de ţară. Succesul depinde însă şi de celelalte instituţii, cum ar fi Parlamentul, care trebuie să adopte legislaţia necesară pentru înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Integritate, şi Consiliul Superior al Magistraturii, care va trebui să crească eficienţa sistemului judiciar. În ceea ce priveşte firul scurt, între oficialii de la Bucureşti şi Bruxelles există un contact permanent“.
Günter Verheugen, comisarul pentru Industrie şi Întreprinderi şi vicepreşedinte al CE, susţine că: „Bruxelles nu este un profesor pentru România, ci un partener care speră să găsească împreună cu cele 27 de state membre soluţii la problemele comune. De aceea, aşteptăm ca telefonul să sune cât mai des şi să primim idei şi sugestii de la Bucureşti. În noua sa calitate de stat membru, România va comunica mult mai frecvent cu reprezentanţii Comisiei Europene decât până acum“.
În ceea ce-l priveşte pe comisarul Markos Kyprianou, care deţine portofoliul pentru Sănătate, acesta va „trata România la fel ca pe celelalte 26 de state membre şi va discuta telefonic sau faţă în faţă cu membrii Cabinetului de la Bucureşti, aşa cum o va face şi cu ceilalţi miniştri din celelalte state din UE“. De aceste lucruri ne-a asigurat purtătorul său de cuvânt, Philip Tod.
De cealaltă parte, membrii Cabinetului Tăriceanu sunt convinşi că relaţia cu Bruxelles va fi mult mai strânsă odată cu aderarea, iar contactele telefonice şi directe cu reprezentanţii CE vor fi mai dese decât până acum. Ministrul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Dan Motreanu, consideră că: „Până acum România şi ministrul Agriculturii prezentau un raport în legătură cu progresele ţării noastre şi erau monitorizaţi în acest sens. Din acest an, relaţia dintre Bucureşti şi Bruxelles va fi una de egalitate şi de parteneriat. În măsura în care o mare parte a deciziilor privind politica agricolă va trece de la Guvernul României la Consiliul pentru Agricultură şi Pescuit de la Bruxelles, cu siguranţă că relaţia cu Comisia Europeană şi Consiliul de Miniştri, dar şi cu cabinetele celorlalţi miniştri ai agriculturii din statele membre, va deveni una foarte importantă. În acelaşi timp, Palatul Victoria va avea de spus un cuvânt decisiv în ceea ce priveşte politicile agricole, întrucât poziţia adoptată de România va fi stabilită după consultări la nivelul guvernului“.
Transfer de suveranitate
«Aderarea presupune că, pe de o parte, transferi suveranitate către nivelul comunitar, iar pe de altă parte, ai acces la procesul de luare a deciziilor. Trebuie să ştii să-ţi joci cartea la masa la care se iau hotărârile.»
Leonard Orban, comisar pentru Multilingvism
Echilibrul puterii
«Nu este un joc al puterii, în care Comisia Europeană este mai influentă decât Guvernul din România. Comisarul propune mecanismul, iar statele membre îl aprobă, în strânsă cooperare cu autorităţile de la Bucureşti.»
Franco Frattini, comisar pentru Justiţie, Libertate şi Securitate