Brutalitatea cu care a fost interzis, fără consultare cu Biserica, pelerinajul de Sf. Parascheva arată un stat primitiv, disprețuitor față de cetățean. BOR este un excelent organizator. Se puteau organiza grupuri mici de pelerini, veniți în mașini individuale din diverse parohii din țară. Se putea limita numărul pelerinilor, se putea organiza pelerinajul exclusiv în aer liber, cu condiții de spațiere în coadă, cu programări pe tranșe orare, cu mască și fără contact cu racla Sfintei. Se puteau găsi soluții.
Din păcate, autoritățile par să trateze cu ură orice ține de credință. Iohannis îmi lasă impresia că detestă ortodoxia, USR e perceput ca partid anticreștin, sau cel puțin antiortodox, iar PNL îi calcă pe urme. Stupidă atitudine, care riscă să împingă electoratul ortodox în brațele PSD, perspectivă care mă înfioară.
Ce s-a obținut? Radicalisme, ură, vrajbă. Simt că se instalează o frustrare durabilă în rândul creștinilor ortodocși practicanți, care se simt tot mai des batjocoriți de președinte, guvern, politicienii noii stângi și de o parte consistentă a mass media.
Aceasta nu trebuie să conducă la negarea epidemiei, la isterii conspiraționiste și rebeliuni împotriva propriei sănătăți de partea cealaltă.
Trei episcopi s-au îmbolnăvit de Covid. Unul, foarte vârstnic, a murit; altul, de vârsta mea, de care sunt foarte apropiat, s-a vindecat (slavă Domnului!); mă rog pentru sănătatea celui de-al treilea, la care țin foarte mult. Nu e foarte vârstnic, deci nădăjduiesc că se va vindeca și ne va păstori încă mulți ani.
Nu e de joacă, deci. Dumnezeu ne-a dat tuturor aceeași biologie, iar legile naturii sunt aceleași pentru toți. Orice adunare de oameni crește riscul infectării, iar creștinii nu beneficiază de o protecție suplimentară.
Înseamnă aceasta că trebuie să ne ascundem în case, să nu mai existăm, să nu ne mai trăim viețile? Nu. Dar înseamnă că trebuie să fim prudenți. Masca nu e sclavie, ci un minim gest de grijă față de sine și față de aproapele.
Sigur, nu Cuvioasa Parascheva îmbolnăvește, nici credința, nici împărtășania – ci virusul. Cu cât crește aglomerația, cu atât crește șansa de infectare – orice aglomerație de lungă durată în spații închise, fie acestea biserici, săli de spectacole și concerte, amfiteatre universitare sau mijloace de transport în comun.
De aici, fiecare își calculează riscul pe care e dispus să-l asume, iar statul e obligat să calculeze cât poate suporta sistemul de sănătate, economia și psihicul cetățenilor. Dacă trebuie să-ți câștigi viața și nu ai de ales, iei metroul sau autobuzul și asta e. Între a rămâne 100% fără venit și șansa de-a te-mbolnăvi, eventual în forme ușoare, alegerea e simplă, mai ales dacă ești tânăr și în putere.
E un echilibru delicat între toate acestea. Un guvern care își respectă cetățenii (contribuabili și electori) nu poate trata cu brutalitate nici activitatea din care aceștia își câștigă viața și plătesc impozite, nici nevoile spirituale și culturale ale oamenilor.
La rândul lor, oamenii au tot interesul să nu se îmbolnăvească și, dacă sunt buni creștini sau măcar au bun simț, să nu riște viața aproapelui, care poate fi mai fragil decât ei.
Să ne păstrăm deci dreapta judecată, simțul realității și al proporțiilor, grija față de aproapele, credința, speranța și voia bună!
Iar guvernanții să fie oleacă mai subtili în gestionarea pandemiei: în ultimă instanță, nu despre un virus e vorba, ci despre milioane de trupuri purtătoare de suflet, conștiință, sentimente, voință și nevoi.
