Construirea unei păci stabile și sigure pentru Rusia în Ucraina impune luarea în considerare a experienței istorice și a experienței altor conflicte internaționale.

Istoria unor conflicte de acest gen demonstrează că partea perdantă nu trebuie să se afle în rolul de victimă pusă la colț pentru care au rămas numai modalitățile militare de schimbare a tristei situații, relatează agenția de presă NEZAVISIMAIA GAZETA.

După înfrângerea în Primul Război Mondial, Germania a început să se pregătească pentru o revanșă militară tocmai pentru că nu a văzut să existe pentru ea perspectiva favorabilă a dezvoltării pașnice. Altă situație s-a creat după înfrângerea în al Doilea Război Mondial, când pentru noua Germanie s-a creat o tentantă alternativă pașnică, care a exclus tendința nemților spre o nouă agresiune.

Dacă se ține cont de această experiență istorică, și pentru noua Ucraină trebuie să fie creată o perspectivă de pace favorabilă care ar reduce cererea pentru un următor război cu Rusia. Integrarea noii Ucraine neutre în Uniunea Europenană poate deveni garanția unei păci de lungă durată – atât pentru Ucraina, cât și pentru Rusia.

Multe state europene sunt gata să propună Kievului variante de dezvoltare pașnică a Ucrainei pe termen lung, în condițiile unei apropieri econoimice mai strânse de UE, până la calitatea de membru al Uniunii Europene.

Se înțelege că europenii sunt îngrijorați de incertitudinea tot mai mare a actualei crize și de pericolul atragerii statelor europene în conflictul militar tot mai extins cu Rusia.

Uniunea Europeană e gata să accepte oficial Ucraina în blocul comunitar

Comisia Europeană a transmis deja Kievului un chestionar ale cărui răspunsuri îi va permite Comisiеi Europene să recomande Consiliului UE să treacă la discutarea intrării Ucrainei în alianță.

Anchete similare au primi, de asemenea, și Georgia, și Republica Moldova. Comisia Europeană preconizează ca la sfârșitul lunii iunie să ia o decizie premilinară în ceea ce privește cererea Ucrainei de aderare la UE.

Posibila aderare a Ucrainei la UE poate părea la prima vedere o strategie anti-rusească. Dar dacă condiția pentru această aderare va fi renunțarea Kievului la încercările militare de a subordona populația neloială din Crimeea, Donbas și coasta de sud, atunci aderarea Ucrainei la UE nu va crea niciun fel de pericol suplimentar pentru statul rus.

Dar și viitoarea bunăstare economică a Ucrainei în componența UE – dacă așa ceva va devini posibil – se va dovedi un bun stimul pentru autoritățile ruse în ceea ce privește îmbunătățirea situației materiale a propriei populații.

Posibila aderare a Ucrainei la UE (în anumite frontiere) provoacă dispute și obiecții chiar în rândul europenilor. Există și politicieni influenți care insistă în mod deschis asupra continuării conflictului, până la învingerea totală a Rusiei. Se înțelege că astfel de forțe nu sunt interesate de reglementarea crizei europene prin primirea Ucrainei în componența Uniunii Europene.

Macron se opune ferm aderării Ucrainei la UE

Mulți politicieni europeni se opun deschis aderării Ucrainei la Uniunea Europeană. Astfel, președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat la începutul lunii martie că nu consideră posibilă începerea procedurii de primire a Ucrainei în UE.

Ambasadorul UE în Ucraina, Matti Maasikas, a declarat că, dacă Ucraina dorește să devină parte a Uniunii Europene, trebuie să aibă o democrație funcțională și o economie de piață.

La sfârșitul săptămânii trecute, ministrul austriac de externe, Alexander Schallenberg, s-a pronunțat împotriva intrării Ucrainei la UE. După cum a  afirmat acesta, ar trebui să existe alte modele pentru colaborarea strânsă dintre Kiev și Europa, de exemplu, aderarea la o zonă economică unică sau menținerea actualului nivel al Acordului de asociere.

Cu toate acestea, viitoarea aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană se poate dovedi una dintre cheile construirii păcii pe termen lung pe teritoriul Europei și Rusiei.

Oficialii europeni reamintesc deocamdată că pentru obținerea statutului de țară candidată este nevoie de nu mai puțin de 15-18 luni. Și după primirea acestui statut începe procesul de aderare la UE, care, de regulă, durează cel puțin zece ani.