Senatul american analizează, mâine, cum să impună un fel de „taxă compensatorie“ exclusiv pentru mărfurile chinezești importate, fără să intre în conflict cu Organizația Mondială a Comerțului.
Necazul este că prin politica pe care o aplică – subevaluarea monedei naționale și promovarea unei creșteri economice bazate pe export -, China are costuri reduse la exporturi și suprataxează importurile, iar asta dăunează producătorilor americani (ca și majorității țărilor comerciale, de altfel), un efect concret fiind pierderea multor locuri de muncă. Economiștii de la Institutul de Politici Economice estimează că relațiile comerciale cu China au costat SUA 3,5 milioane de locuri de muncă. O eventuală reevaluare a monedei chineze măcar cu 20% (cât a fost aprecierea permisă de chinezi de la mijlocul lui 2005 până în 2008) ar crea, în următorii doi – trei ani, până la 700.000 de slujbe în SUA, potrivit Institutului Peterson pentru Economie Internațională.
În acest context, politicienii americani, în frunte cu senatorul Chuck Schumer, care face lobby de mai bine de șase ani pentru schimbarea legislației, ar putea găsi, până la sfârșitul zilei de mâine, soluția legislativă legală prin care să compensese diferențele de curs valutar, care fac exporturile chinezilor mai ieftine și pe cele ale SUA către China, mai scumpe. Parlamentarii și producători americani spun ca moneda chineză este subevaluată cu aproximativ 40%, ceea ce oferă companiilor chinezesti un avantaj incorect pe piețele internaționale; reevaluarea ei ar reduce competitivitatea exporturilor chineze
În ultimii 10 ani, China a devenit un colos economic, iar dimensiunea economiei sale îi asigură o influență globală în creștere, deși venitul său per capita (6.600 de dolari în 2009) este doar o șeptime din cel al SUA (46.400 de dolari).
În 2010, China a depășit Japonia și este a doua economie ca mărime din lume, după ce în 2009 depășise Germania și a devenit cel mai mare exportator mondial.
Beijingul contestă faptul că rata de schimb a contribuit la deficitul comercial al Statelor Unite cu China care a atins un nivel record de 273 de miliarde de dolari, în 2010. Cum acțiunile americane de azi par să aibă puține șanse de intimidare a chinezilor care lasă impresia că vor un sistem comercial subordonat nevoilor lor, s-ar putea să asistăm la începutul unui război comercial (Beijingul ar putea răspunde cu aceeași monedă, poate înlocuind soia americană cu cea braziliană sau cumpărând mai multe Airbusuri decât Boeinguri) în care, cel mai probabil, toată lumea va pierde.
