Se interzic plățile cu bani cash! De când intră în vigoare și care sunt sumele

Regulamentul european 1.624/2024, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, introduce noi reguli privind plățile cu bani lichizi în statele membre UE. Începând cu data de 10 iulie 2027:

  1. Plățile în numerar de peste 10.000 de euro vor fi complet interzise între comercianți de bunuri sau prestatori de servicii și clienți. Aceasta înseamnă că nu se vor mai putea efectua tranzacții cash cu o valoare de peste 10.000 de euro într-o singură plată sau prin mai multe plăți care însumate depășesc acest prag.
  2. În cazul plăților în numerar între 3.000 și 10.000 de euro, va deveni obligatorie verificarea identității clientului. Acest lucru se aplică fiecărei tranzacții care depășește pragul de 3.000 de euro, indiferent dacă tranzacția este realizată printr-o singură plată sau prin mai multe plăți cumulate.

Scopul principal al acestor măsuri este combaterea spălării de bani și reducerea riscurilor asociate acestora în spațiul economic european. Implementarea acestor reguli este parte din eforturile Uniunii Europene de a asigura o mai mare transparență și siguranță în tranzacțiile financiare, protejând astfel integritatea sistemului financiar al UE.

„Persoanele care comercializează bunuri sau prestează servicii pot accepta sau efectua o plată în numerar numai până la concurența sumei de 10 000 EUR sau echivalentul în moneda națională sau în valută, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care par a avea o legătură între ele”, prevede actul normativ.

În conformitate cu Regulamentul european 1.624/2024, statele membre ale Uniunii Europene au posibilitatea să adopte limite inferioare celor de 10.000 de euro pentru plățile în numerar, după consultarea cu Banca Centrală Europeană. Dacă există deja legi naționale care stabilesc astfel de limite inferioare, acestea vor continua să fie aplicate.

Măsura nu se aplică pentru plățile între persoane fizice

Limita de 10.000 de euro pentru plățile în numerar se aplică exclusiv tranzacțiilor între comercianți de bunuri sau prestatori de servicii și clienți. Nu se aplică plăților între persoane fizice în afara exercitării profesiei lor, precum și plăților sau depozitelor efectuate la bănci.

În plus, conform regulamentului, pentru tranzacțiile în numerar de cel puțin 3.000 de euro, va fi obligatorie identificarea clientului. Aceasta înseamnă că orice tranzacție în numerar care depășește pragul de 3.000 de euro va implica verificarea identității clientului, indiferent dacă tranzacția este efectuată printr-o singură plată sau prin mai multe plăți cumulate.

Aceste măsuri au fost introduse în scopul combaterii spălării de bani și reducerea riscurilor asociate în spațiul economic european, subliniind importanța transparenței și integrității în tranzacțiile financiare.

„Prin derogare (…), entitățile obligate aplică cel puțin măsurile de precauție privind clientela [privind identificarea clientului și verificarea identității clientului] atunci când efectuează o tranzacție ocazională în numerar în valoare de cel puțin 3 000 EUR sau echivalentul în monedă națională, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin tranzacții legate între ele”, scrie în regulament.

În cadrul Uniunii Europene, fiecare stat membru este responsabil să stabilească sancțiuni pentru persoanele fizice sau societățile care nu respectă reglementările referitoare la plățile în numerar, conform Regulamentului european 1.624/2024. Acest lucru include stabilirea măsurilor punitive pentru depășirea limitelor impuse și nerespectarea obligațiilor de identificare a clienților în cazul tranzacțiilor de peste 3.000 de euro în numerar.

În România, tranzacțiile în numerar de peste 10 mii de euro trebuie raportate

În cazul României, conform Legii nr. 129/2019, tranzacțiile în numerar de la 10.000 de euro în sus trebuie raportate autorităților responsabile cu prevenirea spălării banilor. Aceasta reflectă o măsură specifică pentru asigurarea transparenței și combaterii activităților ilegale în cadrul sistemului financiar din țară.

„Introducerea unei limite la nivelul Uniunii pentru plățile mari în numerar atenuează riscurile asociate utilizării unor astfel de plăți. Cu toate acestea, entitățile obligate care efectuează tranzacții în numerar sub limita respectivă rămân vulnerabile la riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, deoarece oferă un punct de intrare în sistemul financiar al Uniunii. Prin urmare, este necesar să se impună aplicarea unor măsuri de precauție privind clientela pentru atenuarea riscurilor de utilizare abuzivă a numerarului.

Pentru a se asigura că măsurile sunt proporționale cu riscurile prezentate de tranzacțiile cu o valoare mai mică de 10 000 EUR, aceste măsuri ar trebui să se limiteze la identificarea și verificarea clientului și a beneficiarului real atunci când efectuează tranzacții ocazionale în numerar în valoare de cel puțin 3 000 EUR. Respectiva limitare nu scutește entitatea obligată de aplicarea tuturor măsurilor de precauție privind clientela ori de câte ori există o suspiciune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului și nici de raportarea tranzacțiilor suspecte către FIU […]

Utilizarea plăților mari în numerar este extrem de vulnerabilă la fenomenul spălării banilor și al finanțării terorismului și respectiva vulnerabilitate nu a fost suficient atenuată de cerința ca persoanele care comercializează bunuri să fie [supuse] normelor de combatere a spălării banilor atunci când efectuează sau primesc plăți în numerar în valoare de 10 000 EUR sau mai mult. În același timp, diferențele de abordare dintre statele membre au subminat condițiile de concurență echitabile de pe piața internă în detrimentul întreprinderilor situate în statele membre cu controale mai stricte.

Prin urmare, este necesar să se introducă o limită la nivelul Uniunii pentru plățile mari în numerar în valoare de 10 000 EUR. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a adopta praguri mai mici și dispoziții suplimentare mai stricte, în măsura în care urmăresc obiective legitime de interes public”, conform Regulamentului european.