În industriile cel mai afectate de actuala cojunctură economică, veniturile anuale ale top managerilor vor scădea cu până la 25 de procente, ca urmare a reducerii la minimum a bonusurilor.
Aceasta, în timp ce salariul fix va creşte cu circa 13%, după cum arăta studiul dat publicităţii săptămâna trecută de compania de consultanţă Kienbaum. Între altele, acesta arată că, deşi rata de creştere a salariilor este cea mai ridicată din ţările Uniunii Europene, românii au în continuare veniturile cele mai mici.
Statistica este valabilă nu numai în cazul angajaţilor de rând, dar şi în cel al top-managerilor. „Criza nu va afecta evoluţia salariilor la acest nivel“, asigură Maria Smid, senior consultant în cadrul Kienbaum. Ea justifică diferenţele mari faţă de prognoza oficială a Comisiei Naţionale de Statistică (creştere salarială medie de 5,8%) prin faptul că pe piaţa românească este o cerere ridicată de persoane cu experienţă internaţională, care cunosc economia locală şi care au o reţea de contacte puternică: „În ciuda reducerii creşterii economice, firmele vor avea nevoie de oameni de conducere valoroşi, tocmai pentru a putea face faţă situaţiilor dificile cu care se aşteaptă să se confrunte“.
Aşadar, şansele ca veniturile fixe să scadă anul acesta sunt nule. Nu acelaşi lucru se poate spune despre beneficii şi bonusurile anuale (dividende, prime fixe, pachete de acţiuni etc.). Acestea au ajuns să varieze, în ultimii ani, între două şi şase salarii lunare, în funcţie de performanţele managerului, de dimensiunile companiei şi de domeniul în care activează.
Expaţii, în prima linie a crizei
Potrivit lui Răzvan Soare, senior consultant în cadrul companiei de Executive Search Stanton Chase, de cele mai mari bonusuri s-au bucurat anul trecut directorii din domeniile auto, brokeraj imobiliar şi dezvoltare imobiliară, „cele în care rezultatele bune puteau fi imediat asociate unei persoane“. Aceleaşi, însă, care urmau să aibă cel mai mult de suferit de pe urma crizei financiare. În aceste sectoare, spune Răzvan Soare, companiile vor recurge la tăierea oricăror tipuri de recompense, „obligate mai degrabă de contextul economic, decât de performanţele managerului“.
Dorinţa top-managerilor occidentali de a se refugia din calea recesiunii în sud-estul Europei a reprezentat o temă frecventă de discuţie în ultimele luni în rândul specialiştilor în resurse umane.
„Nu refuzăm să recrutăm top-manageri expaţi, însă aceia care nu vor putea lupta cu contraoferta românilor nu vor fi aleşi“, explică poziţia actuală a firmelor de Executive Search Răzvan Soare, adăugând că, în definitiv, „singura naţionalitate care îi interesează acum pe recrutori este cea financiară, a întoarcerii investiţiei“. Aceasta, în condiţiile în care, în 2008, pentru un post pe care un manager român era plătit cu un salariu brut lunar de 7.000 de euro, un grec cerea între 8.000 şi 9.000 de euro, un german, 14.000 de euro, iar un britanic, aproximativ 16.000 de euro.
CEO-ul american îşi stabileşte singur salariul
Scăderea bonusurilor în ponderea veniturilor totale ale top-managerilor nu reprezintă exclusiv o caracteristică a mediului de business autohton. Un raport publicat luna aceasta de organizaţia internaţională The Conference Board arată că în peste două treimi din companiile de la nivel global câştigul în bani gheaţă al directorilor va cunoaşte un avans uşor anul acesta, în timp ce în aproape toate industriile se remarcă trecerea de la recompensarea în cash şi stock options (opţiuni de achiziţii de acţiuni) către cea în pachete de acţiuni. Potrivit studiului, de cea mai mare creştere salarială se vor bucura directorii din asigurări (cu 34,4%), în timp ce responsabilii firmelor de construcţii vor primi lunar cu 22,4% mai puţini bani. De asemenea, în momentul de faţă, cele mai mari salarii le au top-managerii americani din industriile alimentară şi a tutunului, cu venituri anuale medii de 6,34 milioane de dolari, din care 2,7 milioane de dolari sunt reprezentaţi de bani gheaţă.
De altfel, veniturile top-managerilor americani sunt în continuare mult mai mari decât ale omologilor lor din alte părţi ale lumii. Motivul este, parţial, acela că, spre deosebire de companiile europene, de exemplu, în SUA se întâmplă frecvent ca CEO-ul să conducă nu numai compania, dar şi consiliul de administraţie, respectiv tocmai pe aceia care ar trebui să îi decidă salariul.
Raportul concluzionează că, indiferent de proporţiile recesiunii economice, directorii marilor companii riscă să se confrunte cu o scădere a salariilor abia începând cu 2010.
«Chiar dacă performanţa individuală este peste medie, dar compania nu îşi atinge obiectivele, vor fi situaţii în care plata bonusurilor va fi amânată sau chiar suspendată.»
Nicoleta Ciocârlan, Senior Consultant, PricewaterhouseCoopers România
Formula salariilor de vârf
Salariul de bază al unui director general român este în medie de 50.120 euro (brut anual), iar al unui director general adjunct este de 40.420 euro. Dacă adunăm şi celelalte beneficii, veniturile medii urcă la 55.300 euro, respectiv 41.100 de euro.
